Săptămâna trecută, concomitent cu Upgrade 100 (fostul ICEEfest) a avut loc Digital Assembly 2019, un eveniment organizat de Uniunea Europeană la Romexpo, ca parte din Preşedinţia României la Consiliul UE. Au venit specialişti din întreaga lume pentru a discuta despre modul în care integrăm digitalul în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor uniunii, sau altfel spus, cum digitalizăm cât mai mult din vieţile noastre şi cu ce impact.

Organizare pe standardele de la Bruxelles şi Strasbourg, suficientă lume în sală pentru un subiect atât de specific (vorbim de câteva sute de oameni, la o sală în care cred că încăpeau vreo 1000). Evenimentul a fost împărţit în două: nişte workshopuri la început, apoi nişte prezentări în faţa unui public mai larg.

Temele principale de discuţie: Digital 4 Planet, Digital 4 Leadership, Digital 4 Jobs, Digital 4 Communities. Mulţi oameni din conducere printre invitaţi, comisari europeni pe diferite probleme, dar şi diferiţi profesori de la universităţi de top din Europa şi nu numai, invitaţi să-şi vorbească despre anumite probleme punctuale.

Ce mi s-a părut interesant e că n-a fost genul clasic de conferinţă la care se vorbeşte pe nişte teme abordate des, ci au apărut nişte perspective pe care mediul instituţional le are în vedere, dar pe care omul de rând nu prea le ia în seamă.

De exemplu, în panelul de Digital 4 Jobs s-a discutat despre modul în care platformele online dedicate freelancerilor schimbă paradigme şi ridică noi probleme de etică. Oameni din cadrul UE au sesizat că aceste platforme nu fac concurenţă loială pentru că nu plătesc un salariu minim orar, nu există decât noţiunea de sumă minimă pe un proiect. De asemenea, niciuna dintre aceste platforme nu oferă asigurări sociale (sănătate, şomaj etc.), iar algoritmii prin care anumite joburi sunt afişate oamenilor ajung să fie discriminatorii (gen, naţionalitate etc.). Plus că acordă drept de muncă şi oamenilor care teoretic nu au permis de muncă într-o anumită ţară. Aşa că există intenţia de a reglementa într-un fel astfel de servicii.

Pe de-o parte poate că sună împotriva ideii de cetăţeni globali în tot contextul digitalizării, însă pe de altă parte e adevărat că toţi indienii care îşi oferă serviciile pe astfel de platforme îi scot din business pe programatorii sau designerii din Europa.

Tot în discuţia asta cu joburile, un alt tip a vorbit despre cum în Belgia 1 din 6 persoane care nu au un angajator (patroni, freelanceri, liber profesionişti etc.) trăieşte în sărăcie, iar alte două din şase sunt la limita sărăciei. Cu alte cuvinte, avem mulţi “antreprenori”, dar cam jumătate din ei fac foamea. Apropo de asta, doar 40% din oamenii din UE muncesc într-un sistem cu job normal, restul sunt freelanceri, antreprenori sau sunt angajatori. Ceea ce mi se pare enorm. Chiar dacă un procent mare din cei 60% sunt “freelanceri” doar în acte şi în realitate sunt angajaţi cu un job fix, tot ne spune ceva chestia asta despre sistemul de taxe care e prea dur uneori, ceea ce îi face pe angajatori să găsească soluţii de optimizare fiscală.

De asemenea, un profesor de la Utrecht university a vorbit despre viitorul joburilor in contextul automatizării, despre cum femeile performează mai bine pe STEM jobs (Science, technology, engineering, and mathematics), comparativ cu bărbaţii şi ar trebui să primească mai multe astfel de joburi.

În cadrul panelului Digital 4 Planet s-a discutat despre problema dispozitivelor electronice, care în urmă cu 30 de ani aveau o durată medie de viaţă de 11 ani, iar acum au ajuns la numai 4 ani. Fie că e calculator, televizor, telefon, în medie îl folosim doar 4 ani. Desigur, telefoanele probabil că scad media asta, în timp ce televizoarele mai echilibrează balanţa, acolo perioada de folosire e ceva mai mare. 

Tot legat de telefoane, o problemă mare e cu poluarea. Folosim telefoane, renunţăm la ele (sau cedează ele pentru că au o durată de viaţă din ce în ce mai mică), apoi sunt destul de greu de reciclat. Sau nici măcar nu mai încercăm să le reciclăm.

În cadrul Digital 4 Communities s-a vorbit despre modul în care digitalizăm oraşele, administraţiile locale, spaţiile urbane etc.

Găsiţi înregistrările integrale aici (engleză) şi aici (română). 

Singura problemă cu evenimentul ăsta a fost că nu s-a intrat cu adevărat în adâncime pe niciun subiect. Au fost trecute în revistă foarte multe lucruri, au fost atinse multe subiecte, dar fiecare speaker a avut la dispoziţie doar vreo 10-15 minute, aşa că totul a fost prezentat sumar. 

Pe de altă parte, au fost prezenţi şi nişte domni care urmau să desfăşoare o negociere, unul dintre ei de la un grup de lucru pe relaţii industriale, celălalt reprezentant al UE. Spuneau că se aşteaptă ca negocierea să dureze vreo 9 luni, dacă lucrurile merg bine. Deci nicio conferinţă n-ar fi putut acoperi 4 subiecte atât de importante în 1-2 zile, nici măcar ca introducere. Însă e bine că au loc astfel de evenimente şi e bine să ştim că există cineva preocupat de problemele astea reale, dincolo de likeuri, shareuri şi algoritmii reţelelor de socializare.