Zilele astea am făcut mai multe drumuri prin oraş, prilej cu care am avut timp să observ tot felul de comportamente tembele. Nu că nu le-aş observa şi în restul timpului, dar de data asta am şi contemplat asupra lor, că nu mă grăbea nimeni.

Cred că 25% din problemele de trafic din Bucureşti sunt cauzate de şoferii fricoşi din provincie, care sunt total debusolaţi şi comit zeci de greşeli la fiecare drum.

Ieri eram pe banda de stânga într-o intersecţie, pe benzile 2 şi 3 se mergea înainte, altă bandă făcea la dreapta. Stăteam la semafor într-o coloană de 4-5 maşini. A doua maşină dăduse semnal de dreapta şi încerca să se bage pe banda 3, ca s-o ia înainte. Omul s-a înscris prost, asta e, se mai întâmplă. Patru maşini au încetinit ca să-l lase pe cetăţeanul cu Chevroletul ăla ieftin, de fiecare dată omul se bloca. Avansa câţiva centimetri, apoi se crispa şi decidea să rămână pe loc. Toţi cei 4 şoferi au stat câte 5 secunde, au văzut că omul nu se bagă, şi-au văzut de drum.

S-a pus roşu pentru înainte, s-a dat verde pentru stânga. A plecat prima maşină, cetăţeanul nostru era tot cu semnalul de dreapta, băgat puţin peste banda 3. L-au claxonat mai multe maşini, 1 Mississippi, 2 Mississippi, 3 Mississippi până la urmă s-a urnit din loc şi foooaaaarte încet a depăşit coloana şi s-a oprit în faţa ălorlalţi de pe benzile 2 şi 3. Pe diagonală.

Abia atunci am văzut că omul era un sexagenar din Mureş. Ceea ce n-ar fi fost nicio problemă dacă omul nu conducea ca o cizmă. Însă oraşul ăsta e deja prea aglomerat, orice astfel de incident perturbă traficul, aglomerează aiurea şi întinde nervii şoferilor.

Şi zău că nu e nicio ruşine să admiţi că nu te descurci într-un oraş mare şi să laşi maşina la intrare. Ştiu o mulţime de oameni care fac asta. Am văzut zeci de faze similare de-a lungul timpului, cu şoferi panicaţi, care se vedea că sunt super stresaţi de toate claxoanele, de modul haotic în care se conduce, de multitudinea de reguli, de şoferii care încălcau acele reguli etc.

E perfect ok să admiţi că nu te descurci cu traficul într-un oraş de 5 sau 10 ori mai mare decât cel din care vii. Uneori şi pentru mine e obositor să merg prin Bucureşti, însă am învăţat să nu mă mai panichez la orice claxon şi să iau decizii mai repede. Cu toate astea, la primele vizite prin Timişoara ţin minte că am tras maşina pe dreapta şi am mers pe jos sau cu taxiul. N-am fost deloc stresat, n-am încurcat pe nimeni şi nici n-am dat o avere pe transport.