Câteva idei după Webstock 2019

Iar m-am trezit de dimineaţă pentru prima sesiune de la Webstock, de data asta nu m-a mai impresionat la fel de mult panelul inspiraţional, probabil pentru că ştiam destul de bine toate cele 3 poveşti, ale Andreei Bădală (creatoarea Murmur), Selly şi Pavel Bartoş.

Am reuşit să stau mai puţin decât în alţi ani, însă am mai urmărit de la birou, câte puţin din fiecare prezentare, mai ales după pauza de prânz.

Idei cu liniuţă:

• Se tot schimbă rândurile. Mulţi oameni pe care nu i-am văzut, în schimb a fost (iar) lume nouă. Alta faţă de anul trecut şi acum 2 ani. E bine că s-a mai spart bula şi Webstock nu mai e despre bloggerii generalişti şi câţiva oameni din agenţii.
• Podcasturile sunt privite de unii oameni din industrie ca o chestie abstractă, un fel de jucărie care nu va prinde tracţiune niciodată, mă îndoiesc profund că ar avea dreptate.
• Săli mai mari pentru toate zonele paralele, asta e excelent, chiar era nevoie de aşa ceva.
• La un eveniment cu cei mai mari bloggeri din România, cu influenceri de pe Instagram, lumea voia să-şi facă poză cu 2 vloggeri: Selly şi Mircea Bravo.
• Prezentarea lui Vali a pus punctul pe i în anumite aspecte. Sunt tot mai puţine studii de caz care să bubuie pentru că sunt tot mai fragmentate bugetele. „Hai să facem ceva şi la Untold, hai să facem ceva şi la Electric Castle, hai ceva pentru toamnă, hai o campanie de Crăciun.” Brandurile mari, care au bugete de spart (în special alea din FMCG), au devenit mult mai reactive, aşa că nu mai e timp să gândeşti ceva elaborat, pe termen lung. De-asta şi ajung să lucreze brandurile cu 3-4 agenţii, altfel oamenii de pe cont ar lua-o razna. Aşa că azi face agenţia de digital un proiecţel, mâine agenţia de PR, poimâine agenţia de BTL care are şi o componentă de digital în campania lor şi tot aşa.
• Au venit oameni de la Timişoara, de la Sarichioi, de la Cluj, special pentru acest eveniment. E important să-ţi faci timp şi să-ţi mişti fundul până la Marriott pentru câteva ore ca să interacţionezi cu oamenii din industria în care activezi. Mai afli de un job, mai discuţi o campanie, mai refaci o legătură cu cineva.
• Tot legat de podcasturi, au câştigat la o categorie despre podcast de Marketing şi Tehnologie nişte proiecte care au treabă tangenţial cu domeniul. Proiecte foarte bune, dar pe care le-aş încadra la podcast generalist mai degrabă. Însă premiile sunt meritate pentru că restul nominalizărilor sunt la ani lumină (din punct de vedere al conţinutului, din punct de vedere al constanţei). A fost şi Digital Recap Podcast nominalizat, n-am înţeles exact de ce, abia am scos 5 episoade, iar mixul între frecvenţă şi format nu ajută foarte mult.

Ce nu s-a discutat şi mi-ar fi plăcut să văd într-o prezentare legată de piaţă:

a) Agenţia e un vehicul. A ajuns de multe ori un executant, poate chiar un intermediar. Nu mai contează inputul pe care îl aduc specialiştii din agenţii.

„Luaţi banii de la noi şi îi daţi către oamenii de pe lista asta.” Sunt mai importante ideile şi simpatiile pe care le are clientul. Atenţie, nu vorbesc de prietenii (există şi alea la un anumit nivel), ci de simpatii. „Îmi place mie de X, nu contează că agenţia nu mi-l recomandă, vreau să fac campanie cu el”.

b) Agenţia face o muncă de tip „best effort”. Atât s-a putut cu ce am avut la dispoziţie. 

Nu sunt studii de caz pentru că se pleacă la drum cu o idee, cu mult entuziasm şi pe parcurs se schimbă: oamenii care au fost propuşi, se mai taie bugetul, se întârzie foarte mult din diferite motive (aprobări de la client, aglomerări la agenţie, comunicare anevoioasă cu unii influenceri). La finalul zilei se grăbesc lucrurile ca să se bifeze campania.

Oricât şi-ar dori Manafu să vorbim despre lucrurile bune şi să mergem pe direcţia pozitivă, e tot mai greu să identifici lucrurile bune. Se face mult volum, unii oameni fac foarte mulţi bani (bravo lor), la finalul zilei clienţii vor să justifice pe ce s-a cheltuit, şi dacă se poate să ia şi un premiu la vreo competiţie.

Iar în rarele ocazii în care iese ceva cu adevărat bun, nu prea e promovat şi lăudat pe cât merită, pentru că suntem cu toţii prea ocupaţi să ne lăudăm proiectele şi campaniile noastre.

Nu spun că nu se munceşte mult. Din contră, uneori se munceşte prea mult (în agenţii). Însă rezultatele nu-s cele mai bune. E suficient să apreciem doar efortul de dragul pozitivităţii? Sau ar fi bine să criticăm şi să ne dorim lucruri de calitate mai bună, chiar dacă asta ne face să părem hateri?

Şi ca să închei într-o notă pozitivă, exemplu de campanie mişto care n-a prins tracţiunea pe care o merita. Exemplu de abordare interesantă (dacă nu se discută la ApropoTV de spotul nostru, hai să-l discutăm noi în maniera aia şi să facem extra content în jurul campaniei).

A mai scris despre Webstock 2019 şi Cristina.