În ultimii ani am ajuns tot mai des la replica din titlu în discuții cu diferiți oameni. Apoi am căutat articolele pe temele respective și am constatat cu uimire că datau din 2015, 2017 sau chiar 2012.
Sigur că îmi aduc aminte o mare parte dintre cele 6300+ de texte publicate și am impresia că toată lumea le-a citit, dar lucrurile stau, de fapt, invers. Citeşte tot articolul
Puţine idei, că am stat puţin anul ăsta, am prins doar prezentarea lui Cabral în sală, apoi am mai socializat cu feţele cunoscute. Citeşte tot articolul
Scriu postarea asta mai mult ca pe un angajament pe care mi-l iau față de mine.
Mă întorc la daily blogging, după cele mai aglomerate 9 luni din viața mea. Cu un FITS, un Festival Enescu și o nuntă pe care le-am pus în topul listei de priorități.
Am adunat o mulțime de subiecte în lunile astea. Citeşte tot articolul
Pe măsură ce aprofundez povestea cu Vasi Rădulescu și plagiatul celor 1700 de articole, situația mi se pare tot mai nașpa.
Am aproape 6000 de articole publicate pe blogul ăsta din 2007 încoace. 400 pe an. Scrise dimineața, scrise noaptea târziu, când toată casa dormea de mult. Zile de Crăciun sau de Paști, mese de la care m-am ridicat mai devreme ca să aștern pe-aici o idee sau două.
Am făcut-o și pentru beneficii, nu doar pentru că îmi place. Aș fi ipocrit să spun că totul a fost doar pasiune. Însă niciodată nu mi-a trecut prin cap să plătesc pe cineva să scrie articole în locul meu. Citeşte tot articolul
… e că te mobilizezi mult mai greu să scrii.
Lasă că public mâine. Lasă că nu e nicio grabă.
A dispărut presiunea aia cu publicatul zilnic. Pe de-o parte aş vrea să-mi fac timp, pe de altă parte mă simt mai liniştit că nu mai trebuie să apară ceva zi de zi aici.
Într-un fel mă temeam de momentul ăsta, ştiam că dacă mă opresc voi ajunge în punctul în care îmi va fi greu s-o iau de la capăt.
Vestea bună e că am multe drafturi în cap şi o să le public într-o formă sau alta începând cu zilele următoare.
Pe 29 august s-ar fi împlinit 10 ani de scris zilnic pe blogul ăsta. Zi de zi, fără pauză. Ceea ce a pornit ca o provocare între bloggeri, a devenit un obicei zilnic pentru mine. Au fost mii de articole, indiferent de situaţie, indiferent de probleme. Am postat ceva în perioade de euforie maximă, în perioade de tristeţe, în perioade de depresie.
În ultimele luni am reuşit tot mai greu să duc ritmul, nu pentru că n-aş fi avut chef de scris, ci pentru că am avut un program foarte aglomerat. Life happened, cum s-ar zice.
Iar acum pur şi simplu nu mai simt nevoia să mai trag de ritmul ăsta autoimpus. Mă simt fix ca Forrest Gump când s-a oprit din alergat. Citeşte tot articolul
Iar m-am trezit de dimineaţă pentru prima sesiune de la Webstock, de data asta nu m-a mai impresionat la fel de mult panelul inspiraţional, probabil pentru că ştiam destul de bine toate cele 3 poveşti, ale Andreei Bădală (creatoarea Murmur), Selly şi Pavel Bartoş.
Am reuşit să stau mai puţin decât în alţi ani, însă am mai urmărit de la birou, câte puţin din fiecare prezentare, mai ales după pauza de prânz. Citeşte tot articolul
Mai degrabă titlul e „Branduri şi influenceri şi, din când în când, bloguri în 2019”. Cam asta e realitatea din teren.
2018 a fost exact aşa cum am prevăzut: mai puţine campanii pe bloguri, mai multe campanii cu influenceri. A dispărut „pătura de mijloc” a bloggerilor din atenţia agenţiilor pentru că cifrele sunt pur şi simplu prea mici. Nu poţi compara câteva sute de unici de pe un blog cu zeci de mii sau sute de mii de afişări pe un canal de Youtube.
Anul ăsta am ajuns, în premieră, la sesiunea de dimineaţă. Incredibil de multă lume la 8 şi ceva. Apoi s-a păstrat sentimentul ăsta că e mai multă lume decât niciodată. Cu sala plină tot era full şi afară, cred că organizatrii au realizat că „dinozaurii” vor sta mai mult pe afară la networking, aşa că au suplimentat locurile. Foarte bine, a fost o idee corectă.
Apropo de organizatori, congrats Manafu & Evensys team, acum 3-4 ani eram convins că Webstock nu mai are unde să crească. I was wrong. Citeşte tot articolul
Ar fi cazul să adaptez titlul la „Branduri, vloguri, bloguri şi influenceri în 2018”, dar înţelegeţi voi.
Aşa cum am presupus încă de anul trecut, a fost anul video-ului şi al vloggerilor. Cei mai mulţi bani s-au dus în direcţia aia, Coca-Cola fiind cel mai mare spender (cu Next Big Vlogger). S-au întâmplat multe lucruri în 2017, însă coordonatele nu s-au schimbat foarte mult. Bani pentru mai puţini bloggeri, deci overall bani mai puţini pentru bloggeri. Din ce-am mai vorbit în stânga şi în dreapta lumea a făcut cel puţin la fel de mulţi bani ca în 2016. N-au fost creşteri spectaculoase decât pentru cei care nu făceau deloc bani sau care au schimbat ceva important la produsul lor (canal de Youtube, cont de Instagram sau cine ştie ce).
Eu am avut unul dintre cei mai buni ani din punct de vedere financiar, însă aici ar fi două menţiuni: 1) n-am strâns de vreun BMW (ursuleţ) din blog, pur şi simplu a fost mai bine decât în alţi ani, foarte aproape de record; 2) nu ştiu cât de relevant e pentru întreaga piaţă deoarece la mine nu e ăsta focusul principal.
Cert e că bloggerii au început să fie puşi tot mai des la masa jurnaliştilor, în tabăra „has been”-ilor. Nu toate brandurile sau agenţiile procedează aşa, nu există o justificare totală, dar se întâmplă. Ciudat e că unii bloggeri au început să se comporte exact aşa cum se comportau jurnaliştii cu noi acum vreo 10 ani. Ignore în primă fază, desconsiderarea publicului care urmăreşte acest nou tip de produs (vlogurile acum, blogurile atunci), desconsiderarea produsului în sine şi o atitudine chiar ostilă uneori. Şi uite ce mult le-a folosit jurnaliştilor. Citeşte tot articolul
