Tag

blogging

Cine sunt milogii?

4

Radu are un articol despre pseudo-jurnaliştii fripturişti care îşi fac programul prin Bucureşti în funcţie de evenimentele de PR anunţate în ziua respectivă. În inocenţa lui simpatică, Radu se miră că genul ăsta de oameni vânează pungile cu cadouaşe sau critică agenţia pentru bufetul limitat. 

Oamenii ăştia sunt surplusul jurnalismului românesc, adaosul rezidual al redacţiilor. În anii 2000, când fiecare redacţie creştea mai repede decât Făt Frumos şi ziarele se lansau pe bandă rulantă, cetăţenii ăştia (evit să le zic jurnalişti) erau trimişi pe la evenimentele mai plictisitoare, alea la care nu era nevoie de fotograf, cameraman şi reporter capabil. Compilau ceva din comunicatul de presă, ştirea apărea, îşi justificau salariul şi primeau o masă bună, o discuţie cu oameni importanţi, un mic cadou la final. 

Ei au fost primii care au fost daţi afară când a început să se strice treaba, apoi n-au mai găsit loc la puţinele publicaţii rămase. Şi s-au trezit la 35-40 de ani fără perspective, fără competenţe reale în ceva (în anii 2000 s-au angajat direct de pe băncile facultăţii, când cerinţa minimă era să ai BAC-ul luat şi eventual să poţi salva ceva în Word). Evenimentele astea la care merg nu sunt neapărat pentru o masă caldă şi un briceag (deşi cadourile alea pot fi vândute pe OLX dacă te străduieşti puţin). Nu, milogii caută mai mult decât orice respect. Pentru că toată viaţa au fost cineva prin prisma legitimaţiei de presă pe care scria Cotidianul sau Business Standard sau cine ştie ce alte nume de publicaţii.

Unii le au şi acum, ăia care sunt cei mai incapabili. Mint că revistele lor mai există şi promit mereu piariştilor că revin cu cel mai recent exemplar la următorul eveniment. Cei mai deştepţi s-au orientat spre un site. Au cumpărat o temă, au pus un WordPress pe un domeniu şi îşi văd de treabă în continuare. Ca să nu rateze chestiile interesante şi-au făcut grupuri de Facebook pe care anunţă lista de evenimente din perioada următoare. Aşa ajung la toate lansările la care n-au fost invitaţi.

Din când în când mai prind câte un contract de publicitate, iar în restul timpului se mulţumesc cu excursii pe la diverse obiective, punguţe şi mese gratuite. Ei sunt asistaţii sociali ai presei române.

Blogging în 2017: Tooluri şi pluginuri

6

O fi 2017 anul video-ului, dar blogurile au nevoie în continuare de ceva optimizare şi pluginuri care să îmbunătăţească experienţa utilizatorilor.

Aşa că hai să recapitulăm o listă cu pluginuri şi tooluri bune. Le folosesc pe toate şi vi le recomand, alături de chestii mai vechi precum Jetpack, Akismet, Instagram Feed, favicon şi alte banalităţi. 

Imsanity – e un plugin care redimensionează automat imagini mari. Foarte util mai ales pentru bloggeri şi bloggeriţe care se grăbesc să încarce imaginile originale şi se trezesc după câteva luni că au ocupat tot spaţiul de pe server.

Facebook Open Graph, Google+ and Twitter Card Tags – Pluginul care rezolvă de cele mai multe ori problemele de afişare pentru articole în Facebook, Twitter şi Google+ (da, mai există reţeaua aia). Se poate seta inclusiv câte o fotografie default pentru fiecare reţea, astfel încât să se vadă OK articolul şi dacă nu puneţi poză.

TablePress – Tabele aranjate frumos. L-am folosit în câteva rânduri, e un plugin free care permite o grămadă de chestii. Aveţi o mostră aici

Citeste mai mult

Branduri şi bloguri în 2017

10

2012, 20132014.

Reiau seria asta de articole, după 2 ani de pauză: 2015 a fost anul în care vlogosfera a scos capul în lume. Primul vlogger într-o campanie pe TV (Mickey Haş şi Pandalie pentru Telekom). În rest, vlogosfera a vrut, dar n-a reuşit acel boom pe care îl aştepta toată lumea. S-a mai bătut apa în piuă cu Instagram, s-au mai făcut câteva campanii de umplutură. Rămânem în cap cu “Părinţi la şcoală”, “O lună doar cu cardul” şi poate “Salvează ciocârlia”. Să zicem că am acoperit, sumar, pentru arhivă.

Citeste mai mult

Vlogging: Deja se face pipi în piscină

9

Interviul ăsta a fost trecut cu vederea pe net, pentru că lumea avea treburi mai importante când a apărut, gen Black Friday şi ce-a mai zis Elena Udrea. L-am savurat atunci şi îl pun la păstrare ca să mai râd din când în când. 

De pe tronul de “vloggerul cu cei mai mulţi abonaţi”, Mickey Haş explică cum începe să se strice vlogosfera, că unii fac compromisuri, se vând pe 2 lei sau pe campanii jenante şi îi strică lui piaţa. Apoi vine partea cea mai amuzantă, în care ni se face o istorie a blogosferei din auzite.

Bloggerii au acceptat foarte multe oferte chiar dacă de multe ori îi făceau pe ei să pară ridicoli că endorsează nişte produse într-o anumită manieră” şi “asta a avut un impact foarte puternic asupra declinului lor”. 

Citeste mai mult

Cei care umblă la butoane

10

Din întâmplările bloggeristice ale ultimelor zile cred că trebuie să rămânem cu o singură idee. Nu e ok să “umbli la butoane”. Mă folosesc de această expresie consacrată în fotbal, ca să nu spun “să nu umbli cu fofârlica”. Pe scurt, să nu te foloseşti de şmecherii.

Problema nu e că un blogger a spus prostii pe internet, problema e că acelui blogger i s-a dat credit mai mult şi mai rapid decât era cazul. Chestie care i-a dat curaj, iar lipsa de experienţă a făcut restul.

Citeste mai mult

Blogosfera de fashion e inutilă

33

shutterstock_411873463

În ultimele luni m-am tot intersectat cu clienţi din zona de fashion. Şi n-am auzit pe nimeni care să aibă vreo vorbă bună legată de bloggeriţele de pe nişa asta. Nici măcar un om care să spună “băi, eu lucrez chiar bine cu bloggerii, am şi ceva rezultate”.

Și asta e o mare problemă din două motive:
1. Pentru că ăsta e singurul rolul pe care îl au, să vândă produse (ok, să zicem că ar putea fi un rol și să seteze trenduri, dar hai să fim serioși). E super simplu: femeile văd poze frumoase, vor şi ele hainele alea, cumpără. Dacă nu reuşeşti să vinzi, înseamnă că eşti degeaba.
2. Pentru că oamenii de fashion duc vorba mai departe. Și nimeni nu zice ”n-am avut rezultate cu bloggerii de fashion”, toți spun ”n-am avut rezultate cu bloggerii”.

Citeste mai mult

Nu o să facem blogging toată viaţa

2

Cetin se întreba acum ceva timp dacă mai există bloguri sau dacă mai scrie cineva în blogosfera românească. Da, mai sunt destui, doar că alţii decât cei cu care eram obişnuiţi acum 5-6 ani. Sunt o grămadă de oameni care s-au retras din treaba asta şi cred că vom ajunge cu toţii în acel punct la un moment dat. Sunt convins că nu vom face blogging toată viaţa, că va exista un moment în care vom găsi ceva mai bun de făcut sau ne vom schimba filosofia e viaţă, orice ar însemna asta.

Citeste mai mult

Câteva idei de la Webstock 2015

9

webstock_2015

N-am reuşit să stau toată ziua, n-am fost în sală la toate prezentările, dar am văzut câte puţin din toate. Cu liniuţă, câteva chestii care mi-au rămas în cap:

  • Rămâne evenimentul la care ai cele mai bune şanse să faci networking cu oameni pe care nu-i vezi la faţă în general

Citeste mai mult

O problemă de discutat la Webstock

4

doar 16% dintre cititorii de bloguri sunt  în totalitate de acord că articolele pe care le urmăresc sunt de calitate

Dintr-un studiu făcut de iSense Solutions, citat de Gândul.info.

Cum s-ar zice, citim bloguri, dar ştim că nu sunt mereu cele mai bune articole. 50% dintre românii cu acces la internet citesc bloguri, adică vreo 5 milioane. Asta zice studiul. Eu cred că sunt mult mai mulţi, doar că majoritatea lor habar nu au că sunt bloguri alea pe care le citesc.

Dar să revenim. Cum facem să-i convingem pe oameni că urmăresc chestii de calitate? Eu ştiu că urmăresc cel puţin 2-3 bloguri de calitate şi mai sunt altele.

Cum facem să acordăm mai mult timp şi mai multă atenţie blogului? Eu ştiu sigur că asta e dorinţa pentru blogul ăsta pe termen mediu şi lung, o creştere în calitatea articolelor şi în documentare.

Nu câştigi

4

Dacă m-au învăţat ceva anii ăştia de blogosferă, sigur ţine de momentele în care trebuie să renunţi la o dispută. Sunt oameni cu care pur şi simplu nu ai cum să câştigi. Oameni care sunt mereu dispuşi să meargă un pas mai jos, să aducă în discuţie o beţie veche, un comentariu scris la mişto, o greşeală pe care ai făcut-o. Iar dacă tu ai făcut greşeli atunci, înseamnă că n-ai dreptul să reclami greşelile lor de acum. E metoda pumnului în gură, ce se aplică de ani de zile. Orice spui poate fi folosit împotriva ta. Aşa că mai bine nu mai zici nimic şi îţi vezi de treabă.