blogging

IN Web

Cu o pauză de un an, Auraş Mihai Geambaşu a organizat a treia ediţie a Wordcamp România, de data asta fără Mihai Irinel (plecat prin ţări străine la muncă) şi doar cu aportul Ioanei Matache. A ieşit foarte bine -pentru un eveniment făcut în timpul liber, între job şi o petrecere cu bloggeri. Am identificat cel puţin două tipuri de participanţi:

– developerii experimentaţi care veniseră să mai discute între ei şi să afle lucruri interesante
– începătorii într-ale WordPressului cărora le-ar fi prins bine şi nişte workshopuri Citeşte tot articolul

IN Caterinci

Mai întâi ea, agenţia, te identifică drept masculul alfa al grupului de twitterişti. Tu primeşti cele mai multe likeuri, ţie ţi se dă RT, tu eşti considerat influencer. Pe urmă tu observi cum merg lucrurile şi trânteşti pe blog câteva aprecieri legate de calităţile ei, ale agenţiei.

Ea e fericită că-i faci awarness şi după ceva tatonări vă luaţi.  Citeşte tot articolul

IN Contraste

Se vorbeşte foarte mult (poate mai mult decât ar trebui) despre cum facem să ajungem în atenţia companiilor şi a celorlalţi bloggeri, cum intrăm pe scena bloggerilor „profesionişti”. Dar nimeni nu vorbeşte despre ce facem după ce am ajuns acolo. Sunt câteva idei pe care ar trebui să se insiste.

Nu-ţi taie nimeni capul dacă refuzi o invitaţie. Serios, piariştii nu se vor bucura, dar face parte din proces. Ei invită mai mulţi oameni – unii acceptă, alţii refuză – viaţa merge înainte. Dacă refuzi un eveniment n-o să te taie nimeni de pe listă. Sau dacă te taie, înseamnă că nu trebuia să fii pe listă de la început.

E nevoie de mai multă transparenţă şi naturaleţe în advertoriale. Decât să scrii un advertorial cu un limbaj de lemn, mai bine zici ‘pas’. Serios, cred că ar trebui să se vorbească mai mult pe tema asta. Ne simţim prost când scriem un advertorial, sau aşternem câteva paragrafe chinuite. Ne simţim crispaţi şi încercăm să ne justificăm de fiecare dată când apare un articol plătit pe blog.

Nu ţi se cuvine. Nu eşti vedetă, nu eşti VIP, nu ai tratament special. Ai acces la anumite experienţe la care nu ajung oamenii obişnuiţi, dar eşti mai aproape de jurnalist decât de vedetă. Prin urmare, e normal să te porţi decent cu omul de PR. Nu e nevoie să fii linguşitor, dar nici să o tratezi pe piaristă ca pe sclavul tău personal.

E ok să refuzi bani. Chiar dacă în teorie e urât să refuzi bani, în cazul ăsta e mai bine să refuzi o campanie care nu ţi se potriveşte. Altfel te poţi trezi cu o gaură mult mai mare – în trafic şi indirect în buget. Un advertorial care sună forţat produce un prejudiciu mult mai mare de 100-200 de euro cât primeşti de la agenţie.

Nu-şi mai aminteşte nimeni postul tău bun de acum 3 ani. Dacă ai scris un post bun acum 1 an şi a avut 400 de likeuri, mă tem că va trebui să te apuci să scrii unul nou. E ca într-un club în care sunt urcaţi pe boxă doar cei care dansează frumos. La noi, majoritatea ajung pe boxă şi încep să danseze iar după vreo 10 minute le piere cheful. Ca să rămână acolo ar cam trebui să danseze la fel de mişto, dar ei rămân şi se fac că plouă, iar boxa se aglomerează aiurea. În blogging e ca în rankingul ATP (sau ar trebui să fie) – ţi se iau în calcul doar posturile din ultimul an. Dacă n-ai mai scris nimic interesant în timpul ăsta, la revedere!

IN Casual stuff

Mircea Meşter (redactor-şef Automarket.ro) e unul dintre puţinii jurnalişti auto care acceptă şi înteleg rolul bloggerilor „civili” (adică nespecializaţi) în contactul cu maşinile. Însă din când în când, lui Mircea i se pune un văl pe ochi şi uită lucruri elementare.

Ieri, de pildă, sublinia că bloggerii au sosit nedocumentaţi la lansarea unui autoturism. Foarte corect, majoritatea bloggerilor ştiau marca, numele noului model şi aveau o idee vagă despre cum arată respectiva maşină. Suficient, din punctul meu de vedere. Asta pentru că era vorba de o lansare la care erau prezenţi jurnalişti auto, bloggeri auto, jurnalişti şi bloggeri. Sper că sesizaţi diferenţa dintre cele 4 categorii.

Câteva idei: Citeşte tot articolul

IN Web

Se pune tot mai des problema privind eficienţa Social Media. Vinde sau nu? Ce ROI avem? Nouă (companiilor) ce ne iese?

Cred că e total greşit să te întrebi dacă vinde sau nu. În primul rând pentru că n-ai cum să demonstrezi asta pentru majoritatea brandurilor prezente în acest moment în Social Media. Cum cuantifici rezultatele unei campanii online la un produs FMCG, de exemplu? Dincolo de Likes, Mentions, Shares, RTs şi alţi indici virtuali, cum măsori la raft? Nu măsori. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cine scrie mai bine? Cine are texte mai frumoase? Depinde.

De obicei depinde de subiect. Dar când subiectul e acelaşi, unul foarte specific?

Zilele trecute au apărut advertoriale la saltelele Dormeo. Şi citindu-le mi-am dat seama că sunt bune de analizat (mai mult pentru piarişti). Mai ales că subiectul e de aşa natură încât te obligă să vii cu ceva interesant dacă vrei să-ţi citească cineva articolul. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Aţi observat cum se întrec bloggerii în articole interesante la fiecare început al săptămânii? Practica e specifică ziarelor (#maiştiţicând existau ziare?), care se străduiesc să găsească zi de zi un subiect tare cu care să deschidă ediţia. Ştirea de prima pagină s-a declinat în blogosferă ca primul articol al zilei, publicat în „prime-time” (9-11). Şi mişto e că a apărut o competiţie tot mai acerbă, competiţie care e în folosul cititorilor.

Mă pregăteam să „deschid” cu un articol despre o posibilă implicare a SMURD în social media însă n-am terminat articolul şi au intervenit chestii de făcut. Am identificat însă două „publicaţii” care au deschis foarte bine ziua: Minxie cu un guest post din Dubai şi Alex Tunaru cu un reportaj de la o umanitară. Le recomand (pe articole; şi lor le recomand să continue). Cred că e tot mai evident că ne dorim poveşti documentate, nu ştiri incendiare despre piţipoance. Şi-atunci de ce nu înlocuiesc încă bloggerii (fie ei jurnalişti sau sculptori la bază) presa tradiţională?

Voi cum simţiţi deschiderile astea tot mai dese cu articole mişto? Hai, aştept păreri, like-uri şi RTuri. Ca să deschid şi eu bine 🙂

PS: Şi să venim totuşi şi cu un exemplu din tabăra jurnaliştilor.

IN Casual stuff

Aş căsca ochii la ce face Vali cu ZeroŞtiri.ro. E un blog început de la zero, cu un domeniu înregistrat acum câteva zile, cu o temă de WordPress luată de pe net şi modificată foarte puţin, cu nişte oameni care s-au pus pe scris.

Aş urmări ce pluginuri sunt instalate (related posts, un lightbox pentru poze, abonare la comentarii), cum sunt aşezate în pagină textele, ce modificări se mai fac de la zi la zi. E un site la care se lucrează în timp real, aşa că sunt modificări pe care le-aş putea face odată cu ei. După ce ştiu că l-am pus la punct mă pot concentra pe ceea ce scriu. Şi aş şti că doar ideile mai contează din acel moment, chiar dacă n-o să am din prima câteva mii de unici.

Serios, e un prilej bun să furaţi meserie, să vedeţi cum evoluează un proiect. Zoso.ro era deja definit, rămâneau doar de scris articolele, la ZeroŞtiri încă se lucrează.

IN Advertising/PR, Web

2011 a fost un an plin pentru blogosferă. O serie de branduri noi au ales să desfăşoare campanii online prin intermediul blogurilor. Asta a constituit în acelaşi timp atât un lucru bun, cât şi un lucru rău. Un lucru bun, pentru că a crescut felia pentru bloggerii mari şi pentru că au apărut bloggeri noi care au avut campanii sporadice. Pe primii asta i-a ajutat să fie mai relaxaţi, să producă conţinut mai bun, să dezvolte noi proiecte. Pe cei din urmă i-a motivat, i-a îndemnat să se profesionalizeze, să scrie cât mai des, să acorde o importanţă mai mare blogului personal, în speranţa că vor veni şi alţi bani. Citeşte tot articolul

Meniu