Mai întâi ea, agenţia, te identifică drept masculul alfa al grupului de twitterişti. Tu primeşti cele mai multe likeuri, ţie ţi se dă RT, tu eşti considerat influencer. Pe urmă tu observi cum merg lucrurile şi trânteşti pe blog câteva aprecieri legate de calităţile ei, ale agenţiei.

Ea e fericită că-i faci awarness şi după ceva tatonări vă luaţi. 

La început faci mişto de ăia care dau articolele la aprobat şi eşti convins că ţie n-o să ţi se întâmple niciodată.

În scurt timp, începe să-ţi ceară să nu mai scrii despre toate prostiile din lume.

Mai apoi, dorind să te mai cizeleze, îţi cere să nu mai foloseşti un limbaj licenţios, că doar ai devenit blogger mare.

Începi să-ţi schimbi garderoba ca să te poată prezenta bucuroasă agenţiilor prietene (sau mai puţin prietene) prin conferinţe.

Te relaxezi şi ajungi să nu mai scrii după fiecare eveniment, sau scrii în dorul lelii.

Mai domoleşti tonul vehement cu care condamnai legi, cutume sau personaje.

Chiar dacă nu ţi se cere, renunţi la prietenii cu care trollai în fiecare seară pe Twitter, doar eşti om serios acum.

Curând îţi dai seama că te-ai transformat într-un blogger care scrie fad, dar politically correct, fără înjurături, nu se distrează deloc şi încearcă să pară ceea ce nu este.

Iar ea, când vede toate astea, îţi spune cu ochii în lacrimi că nu mai eşti bloggerul pe care l-a contractat! :((