Pe măsură ce aprofundez povestea cu Vasi Rădulescu și plagiatul celor 1700 de articole, situația mi se pare tot mai nașpa.
Am aproape 6000 de articole publicate pe blogul ăsta din 2007 încoace. 400 pe an. Scrise dimineața, scrise noaptea târziu, când toată casa dormea de mult. Zile de Crăciun sau de Paști, mese de la care m-am ridicat mai devreme ca să aștern pe-aici o idee sau două.
Am făcut-o și pentru beneficii, nu doar pentru că îmi place. Aș fi ipocrit să spun că totul a fost doar pasiune. Însă niciodată nu mi-a trecut prin cap să plătesc pe cineva să scrie articole în locul meu.
Ce-a făcut Vasi Rădulescu e jignitor pentru oricine trăiește din scris într-o formă sau alta. În primul rând pentru că a ales această scurtătură a articolelor publicate în serie. Sigur că și pe mine m-ar fi ajutat să vă afișez aici câte 3-4 articole pe zi, așa cum fac colegi bloggeri care trăiesc din asta și acordă mai mult timp scrisului. Aș fi avut mai mult de câștigat de pe urma blogului. Dar cum să fac asta și să-mi asum articolele respective?
Măcar dacă ar fi fost vorba de un blog colectiv, cum a devenit Zoso.ro în ultimii ani. Dar e un site cu nume și prenume. Până și Oana Cuzino și-a transformat blogul în Doc.ro când a început să aibă mai mulți autori. Presupun că la domnul Vasi Rădulescu e vorba și de un ego inflamat. Simte nevoia să aibă cât mai multe articole publicate pe siteul personal pentru trafic din Google, dar și pentru a da impresia că el însuși cunoaște o mulțime de lucruri din lumea înconjurătoare și poate fi consultat în orice problemă.
Poate că ați observat cât de mult îi place să apară prin conferințe și interviuri. Mi-e greu să cred că se va opri acum, de rușine.
Al doilea motiv pentru care acțiunile lui jignesc ține de sumă: 10 lei pentru un articol. Când oferi banii ăștia nu doar că insulți inteligența cititorilor tăi, dar îi insulți și pe toți cei care scriu articole documentate zeci de ore, pe sute de euro bucata. Parcă le spui eu pot să fac chestia asta mai repede și chiar o voi copia de la alții care au plătit foarte mult pentru asta.
Înțelegeți acum de ce e publishingul la pământ? Dacă vrei să primești 2000 de lei într-o lună trebuie să scrii 200 de articole. Adică 10 pe zi lucrătoare. ZECE articole medicale în urma cărora primești 100 de lei.
Chestia asta nu e nouă. Suma poate fi o noutate, nu cred că s-a mai mers atât de jos până acum, însă genul ăsta de proiect medical s-a mai făcut. Diferența e că aveau nume dedicate, nu și le asuma un singur om.
Iar cel mai aiurea lucru este că atunci când s-a dovedit plagiatul Vasi Rădulescu a încercat să se spele pe mâini. Imaginați-vă cum ar fi fost ca toți politicienii cu doctorate plagiate să iasă în față și să spună ”ah, păi nu l-am scris eu, am plătit 2 fete să-l scrie și m-au țepuit; sunt chiar foarte șocat de chestia asta; normal că nu era doctoratul scris de mine, e un doctorat colectiv, așa cum se face.”
12 comentarii. Leave new
Aproape și mai urît (deși nu neașteptat, ce-i drept) mi se pare cum a sărit toată elita publicului online să-l apere că „a greșit”. Toți ăștia cu vremoțarăcaafară în gură, inși cu studii, cu Europa, mulți trăitori afară din slujbe (înalt) calificate. Hoțul „nostru” e mai bun. Hoțul nostru n-a furat, a „greșit”.
Care sunt oamenii ăia? Că eu n-am văzut niciunul.
L-au mai apărat și unii pe la tv 🙂
„Radu Paraschivescu, despre cazul Vasi Rădulescu: Deși a făcut un lucru urât, nu ar trebui să radem tot ce a făcut bine”
Cam ca ăla care zicea că mareșalul Antonescu a făcut și lucruri bune :))
N-ai văzut niciunul pe feisbucul doctorului, la toate însemnările lui pe subiect? Serios?
N-am intrat la el pe FB, nu îl urmăresc.
(Eu intram sporadic, în ultima vreme îmi plăcea că muncește să informeze publicul despre covid și vaccinuri, că are răbdare să răspundă la sute de întrebări la temă etc. Nu-l consideram însă o sursă serioasă, de referință.)
În fine, la o halcă însemnată din publicul lui de FB m-am referit, acolo e un tablou dureros.
Tocmai mi-am dat seama de o chestie. Articolele doctorului intrau în sfera mea de interes, totuși dădeam rar pe-acolo. Majoritatea articolelor scrise de tine nu intră în sfera mea de interes, sau de multe ori nu în cea a interesului de la acel moment. Totuși, sînt abonată și le citesc pe mai toate. N-am să comentez cu subiect și predicat ce cred eu că înseamnă asta, în contextul însemnării de-aici.
Nu pot să spun decât că mă bucur 🙂 Și că mulțumesc.
Și eu mă bucur, și eu îți mulțumesc. 🙂
Am dat într-o zi click pe un titlu care mi-a apărut pe Facebook și mă interesa, ceva despre bursită. Am citit articolul și am rămas mască ce prost era tradus (avea link cu sursa, am putut să compar), plus că era preluat doar parțial, fix partea din titlu („cum să previi bursita”) lipsea din articol. Atât s-a putut, de 10 lei.
Și m-am apucat să sap puțin pe site, am numărat 35 de articole publicate într-o zi, moment în care am zis „no bine, lasă”.
deci cam 60 000 de lei
captain obvious, ar trebui sa citesc intai articolele si apoi sa comentez. cine a mai auzit?
Da, de obicei ajută să citeşti întâi articolul 😀