2012, 2013, 2014, 2017, 2018.

Mai degrabă titlul e “Branduri şi influenceri şi, din când în când, bloguri în 2019”. Cam asta e realitatea din teren.

2018 a fost exact aşa cum am prevăzut: mai puţine campanii pe bloguri, mai multe campanii cu influenceri. A dispărut “pătura de mijloc” a bloggerilor din atenţia agenţiilor pentru că cifrele sunt pur şi simplu prea mici. Nu poţi compara câteva sute de unici de pe un blog cu zeci de mii sau sute de mii de afişări pe un canal de Youtube.

Din păcate, *aproape* nimeni nu intră în detalii legate de profilul demografic al audienţei, leaduri and so on. Suntem într-o bătălie a viewurilor şi bloggerii iau bătaie rău de tot. Singura soluţie e să le arătăm brandurilor că n-ar trebui să fie o bătălie a viewurilor.

Pe frontul social media totul s-a mutat pe Instagram. Campaniile care s-au cerut în 2018 şi se cer în continuare sunt legate de Stories. Ceea ce înseamnă că cei care au reuşit să devină simpatici şi să investească suficient timp în content acolo au ceva de oferit agenţiilor, ceilalţi nu (deci n-au de ce să primească campanii). Aici iar e o luptă inegală, dar voi reveni mai jos pe tema asta.

Campanii mari?

Au dispărut campaniile mari. Exceptând Cola cu Next Big Vlogger 2, toate brandurile s-au concentrat pe evenimente. Aici echipa Global s-a mişcat foarte bine şi a împins alături de organizatori festivalurile mari (Untold, Electric Castle, Neversea) ceea ce a cam secat bugetele de marketing (şi pe cele de sponsorizări). Aşa că tot anul ăsta s-a învârtit în jurul câtorva festivaluri care au mâncat o grămadă de bani.

Alte branduri au mers pe interacţiuni punctuale pe comunităţile câte unui influencer sau blogger. Cred că numărul maxim de bloggeri implicaţi într-o “campanie” a fost de 3 oameni. Impresia mea e că toată lumea încearcă să împartă bugetul în cât mai multe bucăţele, să ajungă la cât mai mulţi influenceri, poate-poate o ieşi ceva de undeva. O campanie cu 5 story-uri aici, o postare pe blog acolo, nişte postări pe Facebook şi Instagram dincolo.

Excepţie a făcut lansarea lui George de la BCR, dar acolo a fost o producţie atât de mare încât s-a pierdut totul în zgomotul generat de întreaga campanie.

O consecinţă a bugetelor cheltuite la festivalurile mari e că s-a revenit la variantele “de criză” din 2011-2012. Adică “evenimenţele” şi “cadouaşe” ca să mai bifăm şi altceva în plan. După cum bine îmi zicea cineva, a venit un nou val de oameni, aşa că e normal să revină povestea cu dat de mâncare şi de băut fără vreun scop clar. M-am plictisit eu de câte ori am văzut mixuri de 10 influenceri (selectaţi dintr-un pool de câteva zeci) pe la evenimente prin te-miri-ce colţuri ale ţării unde un brand sau un hotel au fost sfătuite să dea un eveniment d-ăsta cu băutură şi potol. Nimeni nu ştia exact de ce s-au strâns acolo, brandul nu ştia exact pe cine a invitat omul de social media (sau agenţia, dacă exista aşa ceva), dar important era că toată lumea se simţea bine şi făcea content.

Erau evenimente de-astea şi “pe vremea mea”, dar acum nici măcar nu se mai găseşte vreun concept, pur şi simplu e poziţionat ca eveniment “de lifestyle” şi aia e.

“Generalizarea” influencerilor

Apropo de lifestyle, am asistat în 2018 la o “generalizare” a bloggeriţelor şi instagrameriţelor de fashion şi beauty. Ce înseamnă asta? Păi foarte simplu, şi-au dat seama că vor să fie invitate şi ele la evenimente care nu sunt legate de machiaj şi haine, aşa că s-au rebranduit în influenceriţe “de lifestyle”. Ceea ce automat înseamnă că au treabă şi cu mâncarea, şi cu maşinile, şi cu tot ce vor agenţiile care le invită.

Nu e ceva de condamnat, a trecut şi blogosfera prin aşa ceva în urmă cu vreo 10 ani. Observ doar că suntem fix în acelaşi punct, însă avem alţi actori acum.

Ziceam că e o luptă inegală între bloggeri şi influenceri pentru că indiferent cât de smart ar fi ceea ce scrieţi, n-o să bată niciodată o poză cu ţâţe. Instagram a trecut de nivelul de FHM şi Sports Illustrated şi se duce uşor-uşor spre YouPorn.

Influenceriţe videochatiste

Cel mai amuzant este că mi-au fost trimise linkuri cu canalele de videochat ale unor influenceriţe care primesc invitaţii la evenimente şi cadouri de la branduri. Serios, efectiv femei care cu asta se ocupă, fac videochat şi care au zeci de mii de followeri, poate sute de mii, iar brandurile le iau drept influenceriţe. Nu vă gândiţi la numele cele mai cunoscute, ci la unele mai noi, but still!

Pe lângă asta, a apărut şi la noi fenomenul cu influenceriţele care se laudă că au colaborări cu branduri ca să convingă alte branduri să le dea bani sau produse.

Momentan Instagram este “crima perfectă”: demografice nu, tracking serios nu, doar mult reach şi like. Probabil că va mai dura vreo 2 ani până când va trece valul şi oamenii de marketing vor începe să se întrebe “stai puţin, noi pe ce dăm banii de fapt?”. Şi nici atunci nu e sigur că se va schimba abordarea, pentru că până la urmă totul se rezumă la nişte coloane într-un excel. Iar acele coloane zic “reach” şi “engagement” (adică likeuri şi shareuri). Singura soluţie ar fi să schimbăm cumva coloanele alea din excel.

Însă ceea ce se întâmplă de fapt e fix invers, adică oamenii normali încep să dea hainele jos ca să obţină cifre. E un trend pe care l-am observat, tipe respectabile pe care le apreciez, care au început să mai arate un sutien, o fustă scurtă (nu zic că e un lucru rău să pozezi în sutien şi fustă scurtă, dar dacă ai 400 de poze cu helancă şi peisaje şi la un moment dat începi să dai jos textila, e clar că există un declic). Aici nu-mi dau seama dacă este o alegere pragmatică, pentru cifre, sau pur şi simplu au prins curaj să facă asta din moment ce toată lumea o face.

Modelele tinerei generaţii

Pe Youtube este jale, dar din alte motive. Vloggerii din top 200 de întrec în cele mai stupide challenguri, totul este un mare AM/N-AM, Reacţionez la, Smash or pass şi alte tâmpenii. Toată lumea face vloguri cu toată lumea, abonaţii sunt plimbaţi dintr-o parte în alta şi probabil că peste tot sunt aceiaşi 600.000 de copii şi adolescenţi care stau cu telefonul în mână şi în timpul orelor de la şcoală.

Aici este mai subţire cu evenimenţelele şi cadouaşele pentru că echipa Global ţine bine hăţurile şi îi împiedică să meargă la orice eveniment la care nu se taie factură.

Însă perspectivele sunt sumbre rău de tot, puştii nici măcar nu vor să se mai facă actori sau cântăreţi ca să apară la TV, vor să fie youtuberi sau influenceri. Dar mai degrabă influenceri, că pe Youtube e muncă la montat şi filmat.

Şi fix pe aceste “modele” aleg brandurile să le folosească în campanii. Mişto, nu?

Cu ce vine 2019

  • Mai mult balast. Da, se poate şi mai mult. Bluze mai decoltate, fuste mai scurte.
  • Bani irosiţi care nu-şi vor găsi niciodată justificarea.
  • Câteva campanii interesante pe care fiecare agenţie le va folosi ca să justifice toată şarada “uite, eu am lucrat cu X pe proiectul ăsta pentru brandul Z şi au livrat foarte bine”.
  • Probabil că se vor mai întoarce nişte bugete în blogosferă, în măsura în care mai mulţi bloggeri vor reuşi să facă trecerea spre conţinutul video (pe care îl cere toată lumea).
  • Mi-aş dori să prindă contentul audio, fie că e vorba de podcasturi sau o altă formă. Sigur, nu pentru puşti, ci pentru 25+. Am şi eu ceva în plan pe tema asta.

Dacă anul trecut vă uram spor la scris, anul ăsta vă urez să găsiţi o ofertă bună la cameră şi la dronă, să învăţaţi să le folosiţi cât mai repede, sau să alegeţi varianta cealaltă.