Tag

branduri

Branduri şi bloguri în 2019

20

2012, 2013, 2014, 2017, 2018.

Mai degrabă titlul e “Branduri şi influenceri şi, din când în când, bloguri în 2019”. Cam asta e realitatea din teren.

2018 a fost exact aşa cum am prevăzut: mai puţine campanii pe bloguri, mai multe campanii cu influenceri. A dispărut “pătura de mijloc” a bloggerilor din atenţia agenţiilor pentru că cifrele sunt pur şi simplu prea mici. Nu poţi compara câteva sute de unici de pe un blog cu zeci de mii sau sute de mii de afişări pe un canal de Youtube.

Citeste tot articolul

Branduri şi bloguri în 2018

4

201220132014, 2017.

Ar fi cazul să adaptez titlul la “Branduri, vloguri, bloguri şi influenceri în 2018”, dar înţelegeţi voi.

Aşa cum am presupus încă de anul trecut, a fost anul video-ului şi al vloggerilor. Cei mai mulţi bani s-au dus în direcţia aia, Coca-Cola fiind cel mai mare spender (cu Next Big Vlogger). S-au întâmplat multe lucruri în 2017, însă coordonatele nu s-au schimbat foarte mult. Bani pentru mai puţini bloggeri, deci overall bani mai puţini pentru bloggeri. Din ce-am mai vorbit în stânga şi în dreapta lumea a făcut cel puţin la fel de mulţi bani ca în 2016. N-au fost creşteri spectaculoase decât pentru cei care nu făceau deloc bani sau care au schimbat ceva important la produsul lor (canal de Youtube, cont de Instagram sau cine ştie ce).

Eu am avut unul dintre cei mai buni ani din punct de vedere financiar, însă aici ar fi două menţiuni: 1) n-am strâns de vreun BMW (ursuleţ) din blog, pur şi simplu a fost mai bine decât în alţi ani, foarte aproape de record; 2) nu ştiu cât de relevant e pentru întreaga piaţă deoarece la mine nu e ăsta focusul principal.

Cert e că bloggerii au început să fie puşi tot mai des la masa jurnaliştilor, în tabăra “has been”-ilor. Nu toate brandurile sau agenţiile procedează aşa, nu există o justificare totală, dar se întâmplă. Ciudat e că unii bloggeri au început să se comporte exact aşa cum se comportau jurnaliştii cu noi acum vreo 10 ani. Ignore în primă fază, desconsiderarea publicului care urmăreşte acest nou tip de produs (vlogurile acum, blogurile atunci), desconsiderarea produsului în sine şi o atitudine chiar ostilă uneori. Şi uite ce mult le-a folosit jurnaliştilor.

Citeste tot articolul

Branduri şi bloguri în 2017

10

2012, 20132014.

Reiau seria asta de articole, după 2 ani de pauză: 2015 a fost anul în care vlogosfera a scos capul în lume. Primul vlogger într-o campanie pe TV (Mickey Haş şi Pandalie pentru Telekom). În rest, vlogosfera a vrut, dar n-a reuşit acel boom pe care îl aştepta toată lumea. S-a mai bătut apa în piuă cu Instagram, s-au mai făcut câteva campanii de umplutură. Rămânem în cap cu “Părinţi la şcoală”, “O lună doar cu cardul” şi poate “Salvează ciocârlia”. Să zicem că am acoperit, sumar, pentru arhivă.

Citeste tot articolul

Oameni şi branduri

4

Citeam zilele trecute că Bloomberg a semnat un contract cu News.ro, agenţia de ştiri românească înlocuindu-i practic pe cei de la Mediafax. Asta în condiţiile în care News.ro are fix 6 luni de când s-a lansat. Odată plecaţi de la Mediafax, jurnaliştii ajunşi la News.ro au făcut tot ceea ce ştiau ei mai bine, adică ştiri de bună calitate. La fel s-a întâmplat şi cu Profit.ro, care abia a aniversat 1 an şi deja e o sursă extrem de credibilă şi apreciată. Două produse media care au fost construite cu know-how şi puţină notorietate de la un alt brand.

Ce s-ar fi întâmplat cu aceiaşi oameni dacă plecau la un concurent din piaţă? Agerpres sau trustul Intact? Probabil că s-ar fi pierdut pe drum, n-ar mai fi ştiut nimeni de ei. Publicul nu s-ar fi mutat odată cu ei. Uitaţi-vă doar cât de mult s-au chinuit Antenele să aducă oameni de calitate de la Pro. Au adus şi tot n-au reuşit să facă mare lucru, pentru că la ei brandul e problema.

Iar odată construit corect, brandul are nevoie de oameni care să-l ţină în viaţă (contacte în piaţă, conţinut bun etc.). Odată compromis brandul, nu mai contează câte artificii tehnice mai faci, nu vei putea evolua cu adevărat.

Prietenii noştri sau prietenii brandului?

12

E un trend care văd că tot creşte în piaţa de marcomm şi care mă cam irită. Sunt tot mai mulţi oameni din industrie care îşi plimbă prietenii de la un brand la altul sau de la o agenţie la alta, cu implicaţii pe tot portofoliul de clienţi aferent. Ştiţi deja că mă apucă spumele când văd endorsement la două branduri din aceeaşi categorie pe un blog, nici povestea asta cu implicarea în campanii&evenimente nu e mai puţin sensibilă.

Înţeleg că specialistul de relaţii publice face media şi new media relations, dar abordarea bloggerului n-ar trebui să fie: “mă duc la evenimentul X pentru că m-a invitat prietenul meu bun”, ci “mă duc la evenimentul X pentru că îmi place brandul şi omul de PR, care întâmplător e prieten cu mine, m-a considerat relevant pentru subiect”.

Citeste tot articolul

Less social, more media

1

Au apărut deja primele semne că lucrurile nu merg aşa cum ar trebui. Până să se închidă taraba mai e mult, dar să punctăm acest moment. După ce au distrus NewsFeedul din Facebook, brandurile strică şi Twitter. Nu m-ar mira ca partea asta să ajungă tot la agenţiile de media în curând.

But now, at least as far as brands and marketers are concerned, the emphasis is less on social, more on media. Twitter and other social platforms have simply become means by which brands can push out messages.
Has Twitter been reduced to just another broadcast platform?

The channels that were supposed to create mutual value between businesses and their consumers have mostly become condescending like-bait and embarrassing attempts at relevancy. The “Attention Economy” is crashing.
The Social Media Industry Is Broken—And It’s Our Fault

Branduri şi bloguri în 2014

31

2012, 2013.

Anul trecut s-a mai dus entuziasmul şi energia din jurul blogurilor, iar odată cu ele s-au dus şi campaniile. Sigur, nu e bine să zicem asta, pentru că stricăm karma şi poate că pleacă şi mai mulţi bani din blogosferă, dar dacă ignorăm problema şi nu o tratăm, ajungem la acelaşi rezultat.

Tot mai puţine agenţii propun campanii cu bloggeri, ăsta a fost trendul pentru 2013. Eu am avut mai puţine campanii decât în anul precedent şi am câştigat mai mulţi bani, dar nu sunt un etalon, creşterea există pentru că suma totală nu era prea mare. Câţiva bloggeri mari au făcut la fel de mulţi bani ca în anii precedenţi, chiar dacă asta a însemnat să lucreze cu câte 5 bănci, 3 beri şi 2 companii de telecom.

Că veni vorba de cine a băgat bani în 2013, avem pe de-o parte băncile, care s-au întrecut în campanii ceva mai elaborate decât în alţi ani, dar în continuare slăbuţe.

Citeste tot articolul

Brandurile au distrus News Feedul

6

Nu Facebook a distrus News Feedul, ci brandurile care s-au îmbulzit să “intre în conversaţie” şi de fapt s-au trezit că nu spuneau nimic.

Planuri editoriale la kilogram, proasta impresie că obiectivul principal este “să fim acolo”, “în ochiul utilizatorului”, “să-și amintească mereu de noi”, astea sunt lucrurile care au distrus News Feedul ca produs.

Genul ăsta de mesaje:

Asta încearcă să explice şi băieţii de la Facebook, şi îi înţeleg parţial.

Citeste tot articolul

Brand awareness şi top of mind

5

Citind articolul ăsta mi-am adus aminte de discuţiile purtate cu un brand manager cu care am lucrat la un moment dat. Omul investise foarte mulţi bani în outdoor, avea billboarduri pe la Romană, pe la Universitate, cumpărase spaţiu publicitar pe stadioane şi era transmis în Liga I, avea şi nişte bannere pe GSP şi alte câteva siteuri mari. Fără nicio campanie specială, în cele mai multe cazuri cu numele brandurilor şi cu ce se ocupau ele: vopseluri şi lacuri. Pentru mine nu avea niciun sens să dai o grămadă de bani doar pentru expunere, el şi-a explicat alegerea în felul următor: “Vreau să fi auzit lumea de mine când vor merge în magazine să-şi cumpere vopsea şi lac“.

Totul era completat de o promovare agresivă la raft, dar trebuia să pregătească consumatorii, să nu le prezinte în magazin un brand total necunoscut. Practic, îşi cumpărase un loc în mintea potenţialilor consumatori, nu vindea neapărat ceva. Iar visul lui era să ajungă top of mind pe categoria de vopsea, adică lumea să se gândească în primul rând la brandul lui când e întrebată de o marcă de vopsea.

Şi apropo de:

“oamenii care au bani de Range Rover nu răspund pe Facebook la întrebări idioate”

nu e vorba doar despre ei. E vorba şi de cei care la un moment dat vor avea bani să-şi ia maşina respectivă, peste 10-15 ani, oameni cărora trebuie să le cultivi afinitatea pentru un brand. Pentru că vor începe să strângă bani din tinereţe şi la un moment dat vor avea destui încât să-şi satisfacă acest capriciu.

În plus, mai vorbim şi despre oamenii care nu-şi permit maşina dar au prieteni cu bani pe care îi pot convinge: “frateeeee, ai văzut noul Range Rover? eşti cel mai fraier dacă nu-ţi iei!”. Eu, de exemplu, sunt un sărac cu Renault, dar prietenii mei au GLK, Passat CC şi aşa mai departe.

Morala: nu orice efort de comunicare e musai să se transforme într-o vânzare imediată. Câteodată vrei pur şi simplu să ajungi cel mai dorit produs din categoria ta.

Un brand puternic şi o situaţie specială

6

De Nutline sigur aţi auzit. În 2010 aveau peste 50% din piaţa seminţelor prăjite, aşa că nemţii de la Intersnack (Chio, Felix, Pombar) au cumpărat brandul de la fondator. Dacă nu poţi să-i învingi, cumpără-i!

De-atunci brandul Nutline a scos o linie întreagă de alune, arahide, migdale şi fistic. Căutând diferite informaţii pentru un client, am descoperit că pagina Fiesta (brandul internaţional al Intersnack) a fost închisă şi fanii au fost trimişi către pagina Nutline. Am presupus atunci că s-a renunţat complet la brandul respectiv şi că Nutline, fiind brandul mai puternic, a câştigat. Ar fi fost un eveniment notabil, mai ales că majoritatea multinaţionalelor care cumpără un competitor de pe piaţa locală îşi impun brandul propriu, exemplul Connex-Vodafone fiind primul care îmi vine în cap. Dar în acest caz Intersnack a cumpărat brandul local şi a ales să se axeze pe dezvoltarea lui.

Însă situaţia devine şi mai specială, pentru că produsele Fiesta încă există în magazine. Şi-atunci chiar nu înţeleg de ce s-a renunţat la pagina de Facebook. E ca şi cum Renault ar închide pagina de Facebook pentru România şi ar trimite publicul către pagina Dacia.