E un trend care văd că tot creşte în piaţa de marcomm şi care mă cam irită. Sunt tot mai mulţi oameni din industrie care îşi plimbă prietenii de la un brand la altul sau de la o agenţie la alta, cu implicaţii pe tot portofoliul de clienţi aferent. Ştiţi deja că mă apucă spumele când văd endorsement la două branduri din aceeaşi categorie pe un blog, nici povestea asta cu implicarea în campanii&evenimente nu e mai puţin sensibilă.

Înţeleg că specialistul de relaţii publice face media şi new media relations, dar abordarea bloggerului n-ar trebui să fie: “mă duc la evenimentul X pentru că m-a invitat prietenul meu bun”, ci “mă duc la evenimentul X pentru că îmi place brandul şi omul de PR, care întâmplător e prieten cu mine, m-a considerat relevant pentru subiect”.

De obicei se practică prima variantă în 90% din cazuri, iar urmările se văd după ce tovarăşul nostru se cară de acolo. A plecat X din companie? La revedere! Nu ne mai interesează brandul. Mie chestia asta nu-mi place deloc.

Oare ar trebui să nu mai merg niciodată la FITS dacă nu mai e Ruxandra in charge acolo? No way! Ce-a făcut ea a fost să-mi ofere o experienţă care m-a apropiat ireversibil de festivalul ăla, motiv pentru care am şi fost anul trecut #pebaniimei şi probabil că voi ajunge şi anul acesta.

La fel şi cu Kaspersky, chiar dacă nu mai lucrează Carmen acolo, le folosesc în continuare produsele, n-o să mă dau pe Bitdefender doar pentru că mă ştiu cu toată echipa de comunicare de la ei. Sorry, guys 😛

La Ideo Ideis o să merg până la adânci bătrâneţi, chiar dacă n-o să se mai ocupe Nicoleta Gavrilă de promovarea festivalului, la fel cum mi-a rămas în suflet şi SoNoRo, chiar dacă Nico nu mai e acolo.

Până la urmă e vorba de branduri care îmi plac, cu care mă identific, şi care n-au nicio legătură cu oamenii de comunicare din spate. Oamenii ăia mijlocesc doar interacţiunea iniţială.