trenduri

IN Web

Săptămâna trecută am ajuns și în studio-ul Radio Guerilla pentru o nouă ediție de Upgrade 100. Marian Hurducaș m-a invitat să povestim puțin despre trendurile pe care le-am previzionat în Digital Recap 2022 și să vedem cum m-am descurcat.

A ieșit o emisiune în care am discutat despre piața de streaming, freelanceri, influenceri, podcasturi și live shopping. Concluzia, pe scurt, e că mi-au cam ieșit 3 din 5 predicții, una dintre ele mai are șanse să se întâmple (live shoppingul) și una nu s-a confirmat (influența platformelor de influenceri în piață). Citeşte tot articolul

IN Web

2012, 2013, 2014, 2017, 2018.

Mai degrabă titlul e „Branduri şi influenceri şi, din când în când, bloguri în 2019”. Cam asta e realitatea din teren.

2018 a fost exact aşa cum am prevăzut: mai puţine campanii pe bloguri, mai multe campanii cu influenceri. A dispărut „pătura de mijloc” a bloggerilor din atenţia agenţiilor pentru că cifrele sunt pur şi simplu prea mici. Nu poţi compara câteva sute de unici de pe un blog cu zeci de mii sau sute de mii de afişări pe un canal de Youtube.

Citeşte tot articolul

IN Web

201220132014, 2017.

Ar fi cazul să adaptez titlul la „Branduri, vloguri, bloguri şi influenceri în 2018”, dar înţelegeţi voi.

Aşa cum am presupus încă de anul trecut, a fost anul video-ului şi al vloggerilor. Cei mai mulţi bani s-au dus în direcţia aia, Coca-Cola fiind cel mai mare spender (cu Next Big Vlogger). S-au întâmplat multe lucruri în 2017, însă coordonatele nu s-au schimbat foarte mult. Bani pentru mai puţini bloggeri, deci overall bani mai puţini pentru bloggeri. Din ce-am mai vorbit în stânga şi în dreapta lumea a făcut cel puţin la fel de mulţi bani ca în 2016. N-au fost creşteri spectaculoase decât pentru cei care nu făceau deloc bani sau care au schimbat ceva important la produsul lor (canal de Youtube, cont de Instagram sau cine ştie ce).

Eu am avut unul dintre cei mai buni ani din punct de vedere financiar, însă aici ar fi două menţiuni: 1) n-am strâns de vreun BMW (ursuleţ) din blog, pur şi simplu a fost mai bine decât în alţi ani, foarte aproape de record; 2) nu ştiu cât de relevant e pentru întreaga piaţă deoarece la mine nu e ăsta focusul principal.

Cert e că bloggerii au început să fie puşi tot mai des la masa jurnaliştilor, în tabăra „has been”-ilor. Nu toate brandurile sau agenţiile procedează aşa, nu există o justificare totală, dar se întâmplă. Ciudat e că unii bloggeri au început să se comporte exact aşa cum se comportau jurnaliştii cu noi acum vreo 10 ani. Ignore în primă fază, desconsiderarea publicului care urmăreşte acest nou tip de produs (vlogurile acum, blogurile atunci), desconsiderarea produsului în sine şi o atitudine chiar ostilă uneori. Şi uite ce mult le-a folosit jurnaliştilor. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

A venit momentul ăla din an în care vorbim despre trenduri. Şi, ca de obicei, au apărut oamenii dezamăgiţi de trendurile prognozate de diferiţi specialişti mai mari sau mai mici.

„Păi cum, tot alea care erau şi anul trecut? Nimic nou?”

De parcă ar exista o fabrică de trenduri care scoate câte o colecţie nouă în fiecare an.

Aici discuţia trebuie împărţită în două.

Pe de-o parte avem trendurile internaţionale, care nu trebuie să fie mereu altele de la an la an, că termenul de valabilitate a unui trend nu e de 365 de zile după care gata, îl arunci la coş. Până la urmă, trendurile astea nu reprezintă decât nişte păreri ale unor oameni care identifică o direcţie generală în care se îndreaptă mai multă lume şi în care e posibil să se îndrepte şi mai multă lume în viitor. Unele se adeveresc, altele nu sunt nici pe aproape. Citeşte tot articolul

IN Web

2012, 20132014.

Reiau seria asta de articole, după 2 ani de pauză: 2015 a fost anul în care vlogosfera a scos capul în lume. Primul vlogger într-o campanie pe TV (Mickey Haş şi Pandalie pentru Telekom). În rest, vlogosfera a vrut, dar n-a reuşit acel boom pe care îl aştepta toată lumea. S-a mai bătut apa în piuă cu Instagram, s-au mai făcut câteva campanii de umplutură. Rămânem în cap cu „Părinţi la şcoală”, „O lună doar cu cardul” şi poate „Salvează ciocârlia”. Să zicem că am acoperit, sumar, pentru arhivă. Citeşte tot articolul

IN Web

brad

2012, 2013.

Anul trecut s-a mai dus entuziasmul şi energia din jurul blogurilor, iar odată cu ele s-au dus şi campaniile. Sigur, nu e bine să zicem asta, pentru că stricăm karma şi poate că pleacă şi mai mulţi bani din blogosferă, dar dacă ignorăm problema şi nu o tratăm, ajungem la acelaşi rezultat.

Tot mai puţine agenţii propun campanii cu bloggeri, ăsta a fost trendul pentru 2013. Eu am avut mai puţine campanii decât în anul precedent şi am câştigat mai mulţi bani, dar nu sunt un etalon, creşterea există pentru că suma totală nu era prea mare. Câţiva bloggeri mari au făcut la fel de mulţi bani ca în anii precedenţi, chiar dacă asta a însemnat să lucreze cu câte 5 bănci, 3 beri şi 2 companii de telecom.

Că veni vorba de cine a băgat bani în 2013, avem pe de-o parte băncile, care s-au întrecut în campanii ceva mai elaborate decât în alţi ani, dar în continuare slăbuţe. Citeşte tot articolul

IN Web

paie

2012.

Anul trecut piaţa a fost extrem de fragmentată. Zeci de campanii punctuale, promoţii fără număr. Mult mai puţine acţiuni închegate în jurul aceleiaşi idei. Puţine lucruri de luat în seamă, şi alea preponderent venite din blogosferă.

Mare atenţie la bloggeri şi proiectele lor, vor fi o ameninţare tot mai importantă pentru bugetele agenţiilor. Bloggeri la schimb, Cluj Brands Tour, #priNeamţ, #airbloggers, Prin Sibiul Meu sunt doar câteva exemple de proiecte iniţiate de bloggeri, toate fiind realizate pe banii unor branduri. Iar bugetele de marketing nu se suplimentează special pentru asta.

În prima lună din 2013 s-au anunţat deja 2 proiecte iniţiate de bloggeri: #komandament şi #schiem. Vor fi mult mai multe şi se vor diversifica tipurile de colaborare (momentan se practică foarte mult călătoriile cu un anumit scop).

Pentru 2013 aştept să apară serii de articole sponsorizate de anumite branduri sau alte proiecte speciale în zona de publishing.

Citeşte tot articolul

Trenduri şi oameni

question_answer0
IN Casual stuff

Ca la fiecare sfârşit de an avem o mulţime de articole şi prezentări cu trenduri pentru anul următor. Pentru că am întâlnit câţiva oameni total disperaţi după aceste informaţii, simt nevoia să reamintesc poporului că aceste trenduri (în orice domeniu) sunt, de fapt, o elaborare a sintagmei „bă, eu cred că„.

Pentru că societatea e alcătuită din oameni plus alte variabile, rezultă un număr infinit de posibilităţi din care cei mai pricepuţi aleg câteva şi le numesc trenduri. Pentru amuzament şi deconectare sunt excelente.

IN Advertising/PR, Web

2011 a fost un an plin pentru blogosferă. O serie de branduri noi au ales să desfăşoare campanii online prin intermediul blogurilor. Asta a constituit în acelaşi timp atât un lucru bun, cât şi un lucru rău. Un lucru bun, pentru că a crescut felia pentru bloggerii mari şi pentru că au apărut bloggeri noi care au avut campanii sporadice. Pe primii asta i-a ajutat să fie mai relaxaţi, să producă conţinut mai bun, să dezvolte noi proiecte. Pe cei din urmă i-a motivat, i-a îndemnat să se profesionalizeze, să scrie cât mai des, să acorde o importanţă mai mare blogului personal, în speranţa că vor veni şi alţi bani. Citeşte tot articolul

Fanele lui Dragoş Bucurenci sunt rugate să poftească afară până la încheierea postului.

Trenduri. Ne lovim de ele la tot pasul. Fiecare îşi alege drumul pe care vrea să-l urmeze. După sute de ani de ignoranţă cineva s-a prins că nu mai avem mult pe planeta asta. Şi din „fuck the nature!”, totul s-a transformat într-un mare „oh, fuck! the nature!”

Şi ca în orice trend s-au găsit câţiva flauer-pauerişti care au început să propăvăduiască respectivul curent.

În primul rând, e clar că toţi care devin brusc eco sunt nişte nesimţiţi. Sau, mai exact, au fost până la momentul în care cineva le-a luminat mintea şi le-a zis: „Nu aruncaţi hârtii pe jos că e naşpa.” Adică tu singur, fără să-ţi spună cineva nu ştiai că e nasol să arunci hârtii pe jos? Unde aţi crescut frate, în iunglă (vorba poetului)?  Sau erai atât de inapt încât credeai că noi ceilalţi aruncăm la coş de fraieri?

Mai sunt, desigur, şi papagalii. Ei văd ceva la un om, îl identifică drept lider de opinie şi îl copiază. Şi când vine vorba de ecologie, mi se pare puţin trist. Nu e deloc nou să fii eco-friendly, get over this „coolness” of the thing.

Şi mai sunt şi ecologiştii ăştia închipuiţi. În primul rând că mă enervează oamenii care fac un lucru şi dau o importanţă prea mare lucrului respectiv „da… eu sunt ecologist… sunt foarte tare”. Înţeleg că vrei să creezi buzz, dar fă-o cu stil.

În al 2-lea rând nu-mi plac oamenii care susţin nişte reguli pe care trebuie să le respecte toţi, mai puţin ei. De pildă Bucurenci povestea la ApropoTV cum susţine el toate regulile alea ecologiste dar respectă doar o parte din ele. Se cheamă că e moderat. Păi atunci, dacă eşti moderat, ciocu mic, că moderaţi om fi mai mulţi.

Prin urmare nu pricep de ce trebuie să facem mişcările astea de normalitate. De ce se cheamă ca eşti ecologic şi nu normal? Hai să aducem ecologia la grad de normalitate şi să desfiinţăm organizaţiile.

Din nou, o să fiu luat drept pesimist, Gică Contra, chiţibuşar dar prefer să fiu aşa decât să fiu genul ăla de pupincurist care vede totul în roz şi laudă orice călătorie la budă.

Meniu