Mai degrabă titlul e “Branduri şi influenceri şi, din când în când, bloguri în 2019”. Cam asta e realitatea din teren.
2018 a fost exact aşa cum am prevăzut: mai puţine campanii pe bloguri, mai multe campanii cu influenceri. A dispărut “pătura de mijloc” a bloggerilor din atenţia agenţiilor pentru că cifrele sunt pur şi simplu prea mici. Nu poţi compara câteva sute de unici de pe un blog cu zeci de mii sau sute de mii de afişări pe un canal de Youtube.
Ar fi cazul să adaptez titlul la “Branduri, vloguri, bloguri şi influenceri în 2018”, dar înţelegeţi voi.
Aşa cum am presupus încă de anul trecut, a fost anul video-ului şi al vloggerilor. Cei mai mulţi bani s-au dus în direcţia aia, Coca-Cola fiind cel mai mare spender (cu Next Big Vlogger). S-au întâmplat multe lucruri în 2017, însă coordonatele nu s-au schimbat foarte mult. Bani pentru mai puţini bloggeri, deci overall bani mai puţini pentru bloggeri. Din ce-am mai vorbit în stânga şi în dreapta lumea a făcut cel puţin la fel de mulţi bani ca în 2016. N-au fost creşteri spectaculoase decât pentru cei care nu făceau deloc bani sau care au schimbat ceva important la produsul lor (canal de Youtube, cont de Instagram sau cine ştie ce).
Eu am avut unul dintre cei mai buni ani din punct de vedere financiar, însă aici ar fi două menţiuni: 1) n-am strâns de vreun BMW (ursuleţ) din blog, pur şi simplu a fost mai bine decât în alţi ani, foarte aproape de record; 2) nu ştiu cât de relevant e pentru întreaga piaţă deoarece la mine nu e ăsta focusul principal.
Cert e că bloggerii au început să fie puşi tot mai des la masa jurnaliştilor, în tabăra “has been”-ilor. Nu toate brandurile sau agenţiile procedează aşa, nu există o justificare totală, dar se întâmplă. Ciudat e că unii bloggeri au început să se comporte exact aşa cum se comportau jurnaliştii cu noi acum vreo 10 ani. Ignore în primă fază, desconsiderarea publicului care urmăreşte acest nou tip de produs (vlogurile acum, blogurile atunci), desconsiderarea produsului în sine şi o atitudine chiar ostilă uneori. Şi uite ce mult le-a folosit jurnaliştilor.
Trăim într-o epocă în care vânzările sunt totul. Orice şerveţel tipărit de brandul nostru trebuie să contribuie la creşterea vânzărilor, orice banner de 250 cu 250 de pixeli trebuie să crească rata de conversie.
Mi se pare că am ajuns să ignorăm campaniile de awareness, ba chiar să le considerăm inutile.
Un studiu care a început să circule pe internet recent ne demonstrează cât de important e să-i arăţi consumatorului logo-ul tău, să-i aminteşti că exişti şi să-i transmiţi mesajele tale.
156 de americani au fost rugaţi să deseneze 10 logouri ale unor branduri super cunoscute. Întregul studiu e aici, cu tot cu concluzii, eu vreau să subliniez doar câteva chestii.
Acum 10 ani am făcut una dintre cele mai bune campanii ale agenţiei noastre şi n-am vorbit niciodată despre asta. Era pe vremea când nici nu ne gândeam că o să mergem spre zona de comunicare online sau că o să apară Superior Media la un moment dat.
La momentul respectiv n-am vorbit despre asta de teamă că lumea va percepe greşit lucrurile, având în vedere că tot demersul a avut implicaţii în zona gri a internetului. O să înţelegeţi imediat la ce mă refer.
Reiau seria asta de articole, după 2 ani de pauză: 2015 a fost anul în care vlogosfera a scos capul în lume. Primul vlogger într-o campanie pe TV (Mickey Haş şi Pandalie pentru Telekom). În rest, vlogosfera a vrut, dar n-a reuşit acel boom pe care îl aştepta toată lumea. S-a mai bătut apa în piuă cu Instagram, s-au mai făcut câteva campanii de umplutură. Rămânem în cap cu “Părinţi la şcoală”, “O lună doar cu cardul” şi poate “Salvează ciocârlia”. Să zicem că am acoperit, sumar, pentru arhivă.
După câţiva ani cu campanii mai puţin memorabile TIFF-ul de anul ăsta revine cu o campanie mişto. Merg tot pe conceptul de adaptări “ardeleneşti” la diferite filme străine, dar e genul de idee la care contează mult execuţia.
Celelalte spoturi: Amalia, Pădurea Ghimpe, Terminatu, Mariska.
Mi-a plăcut în Mariska cum îi ia Cristian Hordilă (actualul Festival Manager) locul lui Tudor Giurgiu 🙂
Am surprins recent o discuţie legată de o campanie cu bloggeri. Care nu era nici măcar campanie, era doar o trimitere de mici cadouaşe. Toată treaba era fără sens, se discuta aprins despre asta, iar răspunsul, plin de sinceritate, a venit ca o ghiulea: “am promis clientului nişte activări cu bloggeri, aşa că am făcut o listă şi am trimis ce era de trimis; noi ne-am îndeplinit obiectivul“.
Sunt convins că nu-i toată piaţa aşa, dar în continuare decalajul e extrem de mare. Unii chiar vor să-i ajute pe clienţi prin campanii (chit că e vorba de bloggeri sau alt canal de comunicare), alţii vor doar să-i factureze.
Foto: Money via shutterstock
Ieri s-au decernat premiile Sabre (sau, cum am citit pe undeva, premiile Sabre Awards), un fel de Oscaruri pentru PR.
N-am avut răbdare să caut toate studiile de caz, însă m-am uitat după chestiile cu bloggeri. Şi, printre altele, am dat peste o campanie făcută în Olanda, pentru MTV EMA 2013. Reţineţi anul, că e important.
Deci au analizat 15.000 de bloguri, au selectat 20, iar pe rezultate avem 195 de tweeturi, 49 de postări pe Facebook şi 2 clipuri pe Youtube. Şi tot ce au făcut a fost să le dea content şi să-i cheme la eveniment. Wow! Bun venit, 2009! Noi chiar stăm bine din punctul ăsta de vedere!
Acum înţelegeţi de ce Redescoperă România a cules tot ce se putea în materie de premii acum câţiva ani?
În altă ordine de idei, din zecile de nominalizări româneşti, au câştigat cate un Sabre doar Rogalski PR cu Coaliţia pentru o nouă prevenţie şi Golin Harris cu lansarea Vikings. Acu nu vreau să vă spun că v-am zis eu, dar.
Da, e o campanie la un produs românesc. Şi cu toate astea a ieşit ceva foarte mişto, cum n-am văzut pe la noi de mult timp.
Nici nu mai ţin minte de când n-a mai comunicat ceva interesant Dacia în România, altceva decât promoţii la maşini. Asta înseamnă, oare, că problema e la agenţiile româneşti? Refuz să cred!
Găsiţi detalii extra pe siteul Sponsor Day.
LE: Şi uite ce de material au creat pentru pagina de Facebook. Plus că e o campanie super bine dusă şi în offline, cu activări care anunţau campania la stadionul lui Udinese şi asocierea cu un concert mare pentru a creşte awarenessul.
Şi un amănunt interesant: Dacia a vândut 1 milion de Dustere în ultimii 4 ani, în Italia.
