Zilele astea se împlinesc 2 ani de când mi-am luat un Samsung S8 şi am trecut peste reticenţa mea legată de brandul ăsta.

Să vă explic. Pe vremuri îmi plăceau foarte mult telefoanele Nokia, doar că simţeam că nu-mi sunt potrivite, plus că mi se păreau prea scumpe la momentul respectiv (vorbim de anii 2000). Nu era ceva foarte justificat, era mai mult un feeling, o percepţie.

Ulterior am avut această percepţie despre telefoanele Samsung, că Nokia oricum dispăruseră din peisaj.

Asta până când am avut în teste un S8+, pentru o campanie la Untold. Mi-a plăcut foarte mult şi am rămas setat pe el, iar în primăvara următoare mi-am luat un S8 (chiar dacă S8 Plus era super puternic, mi s-a părut prea mare). 

Au trecut 2 ani de-atunci şi simt că ăsta e telefonul de care am fost cel mai mulţumit de până acum, ba chiar cred că o să-l mai ţin cel puţin 6 luni, poate chiar 1 an.

A fost prima oară când mi-am luat un flagship şi, totodată, prima oară când am simţit că pot să fac orice cu telefonul (adică multi-tasking masiv). 

Singura chestie care simt că îmi lipseşte acum este o cameră wide, motiv pentru care o să schimb actualul S8 cu un S10. De ce S10? Pentru că vreau să rămân setat pe flagshipuri şi să cumpăr mereu modelul “vechi” de 1 an. Problema e că S10 este ultimul model cu jack audio, însă sper ca până în 2023 (când ar urma să schimb iar telefonul) să mă obişnuiesc cu căşti wireless.

O altă variantă interesantă mi se părea Huawei P30 Pro. Telefonul e foarte bun, l-am testat anul trecut, camera face nişte poze excelente, dar cât timp nu mai vine niciun update de la Google, nu simt că mă pot baza pe el, chiar dacă modelul ăsta are Google Services. 

Later edit: Nu e post sponsorizat de Samsung, evident. Că nici nu mai sunt pe nicio listă de bloggeri la ei.