Mi s-a făcut poftă de un kebun

Zilele trecute am ajuns pe lângă pasajul Mărășești și mi-am adus aminte de Condimental și de kebun, produsul inventat de ei. 

Încă am momente în care mă întreb cum a reușit să falimenteze Calif dintr-o poziție atât de bună la nivel de imagine. Știu cum s-a întâmplat efectiv, că au scăzut calitatea produsului, au adus angajați care au dat diverse gherle (cum am pățit eu când am găsit în ciorbă un ciob de la un capac de plastic cu care acopereau tăvile alea mari).

Dar nu-mi explic cum de s-au dus în cap atât de repede în condițiile în care aveau două produse absolut excelente: kebun și dil kebap.

Dilul s-a stricat când au schimbat furnizorul de cașcaval, probabil cu unul mai ieftin, dar kebunul încă era excelent.

Din păcate au urmat o strategie total tembelă la nivel de comunicare, s-au crezut challengeri ai lanțurilor mari de fast food, au încercat să intre puternic pe segmentul de teens cu tot felul de produse dedicate, au creat stația punct Calif sau ceva de genul, Condimental și au păstrat și Calif. Niciodată nu am înțeles cine i-a sfătuit să spargă brandul în atâtea bucăți. În unele locuri aveai doar kebun, în altele mâncai doar shaorma și dil kebap.

Probabil că explicațiile sunt (și) unele logistice sau vreun studiu de piață, dar tot mă oftic pentru ei.

Mi-ar plăcea ca la un moment dat cineva să refacă rețeta de la kebun, era absolut delicios. Cartofii ăia la cuptor, cu carnea, cu pătrunjelul. Probabil că aș da 40 de lei fără stres pentru așa ceva azi.