Secundar de Alexandra Badea este premiera primăverii la TNB.
Alexandra Badea a făcut Exil și a avut super succes cu acel spectacol care propunea altceva față de oferta TNBului. Așa că pare să fi primit un cec în alb „fă un spectacol așa cum vrei”.
Și a ieşit un spectacol puțin cam freestyle pentru gustul meu.
„Secundar” este un eseu despre condiția actorului și despre condiția femeii în societate. Care e pus în scenă printr-un mozaic de situații, momente și personaje.
Probabil că tema actorului va fi înțeleasă pe deplin doar de cei din breaslă. Sunt multe referințe la anii de facultate, la provocările de acolo, cu siguranță actorii vor rezona din plin. Dar pe cea mai mare scenă din țară cred că e cam egoist să vorbești cu un public atât de targetat. La nivel metaforic sigur că multe situaţii se pot transpune în diverse domenii.
Mi-au plăcut multe momente din spectacolul ăsta, în special în actul al doilea. Relațiile complicate dintre personaje, care se suprapun peste niște relații complicate pe care le au ei cu meseria și cu propriile ambiții și speranțe.
Mi-a mai plăcut și scenografia semnată de Cosmin Florea. Sunt acolo niște soluții foarte bune pentru a trece rapid de la o scenă la alta, ceea ce elimină timpii morți și dinamizează un text lung și complicat. Chiar aș putea spune că e prea rapidă trecerea de la un subiect la altul, nu prea apuci să mai digeri replicile.
Cosmina Olariu este descoperirea acestui spectacol. Am văzut-o și în Exil, dar aici are un rol care o scoate în evidență mult mai mult.
Ada Galeș joacă alter ego-ul regizoarei Alexandra Badea și mi s-a părut interesantă ideea asta. Regizoarea (care e și autoarea textului) își relevă bucăți din personalitate prin intermediul unui personaj care o întruchipează chiar pe ea. Cu vulnerabilități și cu momente de șefie auto-impuse, cu frici și multe dileme pe care le au multe femei în ziua de azi. Carieră sau familie? Se pot face amândouă? Cum navighezi printre judecăţile oamenilor şi propriile nesiguranţe? Cum ştii că ai luat deciziile corecte? Să rămâi acasă şi să faci un copil sau să-ţi continui cariera? Să te întorci rapid la muncă după naştere sau să te dedici familiei? La ce renunţi? Ce comprimis este acceptabil?
Cred că cheia spectacolului este la final, într-o replică pe care o are Ada Galeş: „Dacă aş mai putea face un singur spectacol, ăsta ar fi”. În primă fază mi-a dat un vibe rău, apoi m-a dus cu gândul la Seinfeld (that’s the show about, nothing).
Mi-au mai plăcut Mihai Călin, Alexandru Potocean şi Emilian Oprea, dar este nedrept să-i remarc doar pe ei. O distribuţie foarte bună, un lux pe care doar TNB şi-l permite cam la orice spectacol.
Micul regret după spectacolul ăsta e că n-am văzut până la capăt spectacolul despre sistemul medical din România. Ar fi fost excelent. Dacă vreţi, l-am perceput ca pe o adaptare după „Moartea domnului Lăzărescu” din perspectiva medicilor.
