N-o să încep acum o serie precum cea a lui Radu, dar am simţit nevoia să punctez nişte lucruri legate de blogul ăsta şi de viaţa mea în general.
Treaba e cam aşa: mă ţin cu dinţii de scrisul aici. Faţă de acum 5-10 ani, când făceam mult mai mult web şi mai puţină comunicare, astăzi scriu enorm de mult şi vorbesc la telefon, stau în calluri şi întâlniri etc. Newslettere, comunicate de presă, concepte, mailuri lungi, prezentări, toate pleacă zi de zi din mâinile mele.
Într-o lume ideală, la final de zi aş mai avea energie pentru vreo 20 de minute de scris pe blog. Dar nu trăim în acea lume ideală, aşa că de multe ori capitulez în loc să mă aşez la calculator să dau publish. Subiectele sunt acolo, articolele sunt scrise în cap, dar nu mai reuşesc să le dau o formă. Munceam mult şi înainte, dar nu scriam atât de mult ca acum.
Aşa că, cel puţin momentan, am găsit această soluţie prin care organizez o listă cu titlul şi 1-2 idei, pe zile. Când am timp, public articole din urmă, în măsura în care mai sunt relevante informaţiile. Că am sărit multe chestii care trecuseră. De-asta vă apar în feed articole de acum câteva zile, pentru că le programez în urmă, conform planului meu editorial.
Uneori rămân mai mult în urmă, alteori reuşesc să mă ţin aproape de real time. Interesant e că acum 5-7 ani făceam acelaşi lucru, dar invers, adică postam în avans mult.
Dacă nu-i dau înainte aşa, probabil că o să pierd contactul cu scrisul pe blog şi intru şi eu în categoria bloggerilor pensionaţi. Aşa că prefer să-i dau înainte în ritmul pe care mi-l permit acum.
Cum ziceam, ideile sunt acolo, preocuparea nu a dispărut.
3 comentarii. Leave new
Foarte onest și bine spus. Cred că mulți dintre noi simt același lucru — e greu să mai găsești timp și energie pentru blog, dar tocmai perseverența face diferența. Felicitări că nu renunți!
Ce zice Zarina! Multumim si apreciem!
Da-i înainte. Probabil ca mulți te citim fără sa comentam, dar în mod sigur te apreciem