Oportunităţile ratate nu se mai întorc înapoi

Am trecut recent prin zona Pieţei Rosetti şi mi-am adus aminte de Papila. Un restaurant foarte bun, cu un ramen excelent, de care pur şi simplu uitasem.

De ce uitasem? Pentru că în ultimul an am început să mâncăm ramen la Nishibo, lângă Piaţa Amzei. Şi am ajuns de vreo 5-6 ori de când l-am încercat prima dată. Şi asta împreună, pentru că Antonia s-a mai dus de 3-4 ori cu diferite prietene. 

Este foarte liniştitor să ştii că poţi să mergi oricând să mănânci un ramen, dacă ţi se face poftă, versus situaţia de acum 1-2 ani, când vânam în fiecare zi de miercuri, poate-poate prindem o masă la Papila.

Din păcate, oamenii de acolo cred că au ratat o oportunitate uriaşă. Aveau (mă rog, încă îl au) un ramen excelent, aveau multă cerere, dar n-au vrut să se axeze doar pe asta şi să gătească în fiecare zi aceleaşi preparate. Şi chiar dacă am înţeles că aveau planuri să găsească un loc în care să facă un ramen place, se pare că nu s-au mişcat suficient de repede şi acum au cam pierdut trenul. 

Cred că astfel de oportunităţi ratate nu se mai întorc niciodată. Pur şi simplu nu exista un ramen foarte bun în Bucureşti în afară de Papila, iar acum există. Deci agitaţia pentru un loc la masă duminica nu prea se mai justifică. Probabil că au în continuare publicul lor fidel, dar mi-e greu să cred că nu s-au mutat mulţi iubitori de ramen la Nishibo. 

Ăsta e un gând pentru toţi cei care amână paşii importanţi, schimbările, riscurile. Uneori, locul călduţ şi comod ajunge să fie cel mai mare duşman al nostru.