Rezoluţiile, obiectivele şi toate poveştile alea pe care ni se spunem la început de an despre cum vom fi mai buni sunt baliverne. N-o să devii mai bun peste noapte (ce diferenţă majoră e între 31 decembrie şi 1 ianuarie?), aşa cum nici n-o să slăbeşti 20 de kg, n-o să-ţi găseşti jumătatea în vreo sală de cinema în prima zi a anului şi nici n-o să avansezi dacă munceşti mai mult în ianuarie.
Schimbările se produc în timp şi stabilirea unor obiective la început de an nu face decât să pună presiune. Trece anul şi n-ai slăbit cât trebuia, n-ai găsit femeia vieţii tale, n-ai avansat deloc în carieră. Martie, Paştele, vacanţa de vară, septembrie, ce faceţi de revelion şi gata. S-a dus altul.
Ce poţi să faci e să-ţi propui lucruri începând cu 17 martie. Sau cu 21 iulie. Şi mai apoi chiar să faci paşii ăia mici de care e nevoie.
8 comentarii. Leave new
Şi nu e tot aia dacă îţi propui lucruri cu 17 martie? Sau 21 iulie? Eu aş zice să nu ne mai propunem nimic, să fim pur şi simplu…
începând cu*
Adina, macar asa nu mai ai presiunea anului calendaristic 🙂
Adina, nu trebuie sa iti propui – trebuie sa vrei si sa faci. Atat.
Claudiu, asta am zis si eu 🙂
Modificarile ‘din mers’ se fac imediat ce iti dai seama ca ai o problema. „planurile” de inceput de an sunt bune totusi, pentru ca ii motiveaza pe unii. Macar financiar mi se pare mai usor sa-mi urmaresc ‘bilantul’ de la 1 ianuarie la 31 decembrie decat amboulea prin alte date. In general cam astea sunt ‘rezolutiile’ mele mai serioase (sa castig x bani, sa economisesc x procent). In rest … incercam sa imbunatatim in fiecare zi
[…] că e o prostie să îți stabilești obiective, să pui presiune pe propria persoană, mai ales la început de an. E corect, nu trebuie neapărat să începem de la 1 ianuarie. Totuși, e bine să ne propunem […]
[…] că e o prostie să îți stabilești obiective, să pui presiune pe propria persoană, mai ales la început de an. E corect, nu trebuie neapărat să începem de la 1 ianuarie. Totuși, e bine să ne propunem […]