Reţeta electronică nu e chiar electronică

Poate că aţi avut noroc şi n-aţi făcut nicio vizită pe la medic anul acesta. Dacă ar fi fost cazul, v-aţi fi întâlnit fără îndoială cu reţeta electronică. Cea mai nouă ghiduşie a sistemului medical românesc are nişte idei bune la bază, dar a sfârşit prin a fi implementată prost (ce surpriză!).

Lansată încă de la mijlocul lui 2012, reţeta electronică trebuia să fie complet funcţională la 1 ianuarie 2013. Doar că au apărut ceva probleme în sistemele de gestiune şi termenul s-a amânat pentru 1 februarie. Iată că e 3 martie şi lucrurile nu s-au rezolvat.

În mod normal, traseul ar fi trebuit să fie următorul: pacientul are o durere, merge la medic. Medicul îl consultă şi îi prescrie nişte medicamente, mai apoi introduce datele pacientului în calculatorul legat la un sistem centralizat şi printează o reţetă care are un QR code ce conţine toate informaţiile necesare (nume, prenume, medicamente prescrise, doze).

Pacientul merge cu reţeta la farmacii, cumpără medicamente (de obicei compensate, pentru că asta e miza) şi se tratează. Farmacistul scanează reţeta înainte să elibereze medicamentele şi totul se sincronizează automat. Astfel, Ministerul Sănătăţii ştie că pacientul Ion Popescu a fost bolnav în luna martie şi a cumpărat medicamentele X şi Y, medicamente care i-au fost compensate în proporţie de Z%.

Pentru că nu toate casele de asigurări au reuşit să se conecteze la acest sistem online (codaşa e casa OPSNAJ), situaţia se desfăşoară în prezent cam aşa: pacientul ajunge la medic, medicul prescrie medicamente, introduce datele în calculator şi printează reţeta. Doar că sistemul nu e sincronizat, astfel încât raportările se dau la final de lună, ca şi înainte. Pacientul ia această reţetă şi merge la farmacie, care eliberează reţeta „în orb”. Adică tot la final de lună se trimit raportările şi se confruntă datele.

Ce implicaţii are această problemă?

Păi, printre altele, se pierd foarte mulţi bani. Dacă un medic prescrie o pastilă de paracetamol pentru pacientul Ion Popescu, Casa de Asigurări decontează parţial sau total doar acea pastilă. Însă pacientul Ion Popescu merge cu reţeta (copie sau original) la 2-3 farmacii diferite şi beneficiază de mai multe ori de preţ decontat. Pentru că nu există un sistem online centralizat, reţeta este eliberată, urmând ca farmaciile să-şi recupereze banii la finalul lunii, după raportări. Dar Casa de Asigurări nu poate deconta 3 pastile de paracetamol din moment ce a fost prescrisă una singură, aşa că refuză să dea banii.

Rezultatul e că 2 farmacii iau ţeapă. Sau, dacă sunt lanţuri importante, cad la pace cu Casa de Asigurări şi îşi recuperează banii, deci paguba nu mai e suportată de un privat, ci de contribuabil. Şi ăsta e doar un mod prin care se pierd bani în sistemul sanitar. Pentru că nişte incompetenţi n-au reuşit să facă să meargă un sistem informatic.

Ar fi interesant de aflat ce firmă a dezvoltat acest sistem, câţi bani a luat pentru asta (oricum, e vorba de milioane de euro) şi de ce nu poate să facă lucrurile să meargă şi la casa OPSNAJ cum merg la celelalte Case de asigurări de sănătate.