La grătar şi alte aventuri

Azi am fost la un super grătar cu mai multă lume de pe twitter la Pyuric acasă. Adică câteva blocuri + case mai încolo :))

După partea de cumpărat chestii m-am băgat în seamă cu bucătăria şi am pregătit specialităţile de la Livadea: mici inundaţi în bere şi pâine pe grătar. Video aici.

Mama lui Pyuric (@gabi_c pe twitter) m-a supranumit Făinaru după minunatul moment în care am pregătit pâinea. Şi au ţinut-o grătărenii numai în făinaru, nimbus, imbus, fatadinporno şi alte nicknameuri care mai de care mai ghiduşe.

Iar când narghileaua s-a terminat şi soarele a apus de tot, ne-am întors fiecare pe la căşile noastre ca să digerăm bunătate de pâine grătărită. Într-un moment de „luciditate” m-am gândit că ar fi amuzant să mă transform în făinaru pe twitter pentru o seară.

Nişte oameni care nu vor să-şi divulge identitatea (nu prea pricep de ce le e frică de mine, da’ aia e) au fost pe fază şi până să îmi ocup eu userul hoinaru de pe alt cont (adică până să dau save) mi-au suflat bunătate de username. Şi după momentul de panică am găsit alt username şi m-am rezolvat pe moment. Pe urmă a început negocierea. Am mai dat eu, au mai lăsat ei, şi până la urmă m-am făcut fan al lui Chelsea pentru o lună. Între timp mă cam prinsesem că îmi recuperez contul şi eram hotărât să trec la @alexciucă (pe care mi l-am şi luat ca să nu mai am surprize).

Nu a fost chiar amuzant mai ales că am făcut şi plângere la twitter and shit. Sentimentul e foarte naşpa. Am înţeles cam pe sfert cam cum ar fi să ai un site din care să faci şi bani şi să-ţi pierzi domeniul. Cred că o iei razna.

Totul e bine când se termină cu happy end, n-am gustat deloc gluma asta, mi-a mâncat juma de an din viaţă, m-a făcut să-mi dau seama cât de dependent sunt de prostia asta de twitter şi am aflat că nişte oameni care zic că îmi sunt prieteni fac glume naşpa 😀

În orice caz, nu e genul ăla de glumă despre care râzi peste ani. Ci genul de întâmplare pe care o povesteşti ca răspuns la „tu de ce nu mai eşti prieten cu…?”