Gone Girl – Ben Affleck doar o secondează pe Rosamund Pike, care e o dementă foarte convingătoare. Fincher a mai făcut o chestie sărită de pe fix, după Fight Club şi Se7en. Un thriller destul de bun, chiar dacă are destule faze trase de păr. Odată ce accepţi că nu toate lucrurile au sens şi sunt câteva chestii exagerate de dragul poveştii, te cruceşti de modul în care evoluează personajele. Clar un film de văzut.
Fury – am crezut că e un Inglorious Basterds ceva mai dur, doar că n-are nicio treabă. Aş zice că ăsta este adevăratul film de război, în care lucrurile sunt prezentate într-un mod realist. Mişto şi scenele de război, unele sunt total exagerate, dar poate că aşa e războiul: când trebuie să ataci pe cineva dintr-un tanc, uneori te arunci cu capul înainte. Multe scene cu caracter simbolic, în nota în care se fac acum filmele americane despre război, cu tot felul de replici pline de tâlc. Mie mi-a plăcut în mod special: „Ideals are peacefull, war is violent”.
