Am ajuns săptămâna trecută pe la Obor după vreo 7-8 ani. Când eram mic mergeam acolo foarte des cu bunicul, care lua o plasă textilă, îşi punea o şapcă plată pe cap şi pornea cu viitorul blogger de mână într-o plimbare de 2 staţii. De cele mai multe ori trebuia să cumpărăm nişte zarzavaturi, poate un kilogram de cartofi, nişte roşii. Mereu pierdeam cel puţin 2 ceasuri pe acolo, pentru că bunicului îi plăcea să se uite. Şi mă uitam şi eu cu el, la oameni şi la vitrinele cu carne, cu brânză şi cu peşte, toate ticsite cu produse în Hala Obor. Imaginile şi mirosul mi s-au întipărit în minte deşi la vremea aia aveam 5-6 ani. Era prin ’93-’94 şi cred că bunicului îi plăcea pur şi simplu să vadă vitrine pline, după atâţia ani în care le văzuse goale.
Când am intrat în Piaţa Obor am avut o surpriză extrem de plăcută, în primul rând pentru că am lăsat maşina în parcarea subterană (2 lei ora, curat, acces cu liftul direct în piaţă) şi în al doilea rând pentru că totul e foarte civilizat. Au trecut 5 ani de când s-a deschis noua piaţă Obor şi totuşi arată în continuare foarte bine. Comercianţii sunt de toate felurile, unii mai coloraţi, alţii mai producători, ai de unde alege. La etaj sunt o grămadă de magazine cu brânză şi carne, care credeam că s-au mutat din Hală. Aşa am ajuns să mă întreb ce-o mai fi acolo, eram aproape convins că s-a închis.
Când colo, am intrat în Hala Obor şi m-am întors în 1994. Aceleaşi galantare pe care stătea carnea, aceleaşi vitrine (puţin mai spălate acum), aceleaşi aparate de aer condiţionat scoase pe culoar. Pereţii sunt la fel de jegoşi cum mi-i aminteam, cu acel mozaic din perioada comunistă. Hala a fost inaugurată în 1950, nu m-ar mira ca acel mozaic să fie chiar de atunci.
De-a lungul timpului, am auzit de hală doar când se mai dădeau ştiri despre amenzi prin pieţe pentru depozitare necorespunzătoare.
2015, vară, 40 de grade la umbră, brânza stă pe aceleaşi mese obosite, în aer liber. Când eram mic stătea şi carnea la fel, iar mirosul era uneori insuportabil.
Dacă vreţi să vă întoarceţi la primii ani de după comunism, ăla e locul potrivit. Doar brandurile s-au mai schimbat, nu mai sunt 2 tipuri de orez, au apărut vreo 6, nu mai sunt aceleaşi ţigări şi aceleaşi beri, dar oamenii cred că tot ăia sunt. Nimeni nu cumpără mai nimic, de vitrinele alea de carne nu ştiu cine s-a atins vreodată, şi cu toate astea Hala încă există. Pentru ce? Dacă tot e o alternativă mult mai civilizată la doi paşi de ce nu se închide măcar pentru o renovare? Înţeleg că e pe lista monumentelor istorice, dar de ce nu se poate transforma într-o piaţă civilizată, cum sunt Santa Caterina sau Boqueria?
