Lost a fost pentru mine primul serial pe care am făcut binging, prima poveste care m-a ținut cu sufletul la gură episod de episod. Nici nu mai știu exact cum l-am descoperit, cred că era pe AXN la un moment dat. Apoi am găsit pe net restul episoadelor și țin minte că făceam maratoane de Lost împreună cu ai mei până târziu în noapte.
Cu amintirea aia plăcută în cap, și cu gândul să-i arăt Antoniei ce serial mișto a pierdut, am căutat copia de colecție și am început să ne uităm la primul sezon.
Primul șoc a fost când am văzut că sunt 24 de episoade pe sezon, fiecare a câte 40 de minute. 121 de episoade în total, întinse pe parcursul a 6 sezoane. Nu-i nimic, vara e lungă, avem tot timpul la dispoziție mi-am zis.
Știam că povestea s-a terminat aiurea și îmi aminteam vag că la un moment dat o luaseră prin bălării cu tot felul de fire epice paralele, cam la momentul în care a jucat și Monica Bârlădeanu în serial. Însă aveam și amintirile plăcute în care eram super impresionat de răsturnările de situație din primele sezoane, așa că n-am dat mare importanță finalului.
Doamne, cât de mult m-am înșelat! Absolut dezamăgitoare experiența după primele 8-9 episoade. Poate că Lost a fost la vremea aia un fenomen, dar astăzi este o ciorbă super lungită, pe alocuri de-a dreptul plictisitoare.
În primele 5-6 episoade nu se întâmplă mai nimic, exceptând faptul că e prezentată situația de început (prăbușirea avionului) și trecutul fiecărui personaj principal. Cine ce-a făcut și cum a ajuns în acel avion. De fapt, chestia asta cred că continuă pe tot parcursul sezonului 1.
Și totul se petrece atât de încet! Scene absolut aiurea, discuții inutile, un ritm de telenovelă. Zici că aveau nevoie să umple un sezon întreg de TV și au găsit varianta asta.
Nu știu dacă o să reușim să ajungem și la părțile mai interesante, pentru că până acum e un chin. Și nu-mi amintesc dacă începe să fie mai rapid ritmul sau pur și simplu o ține așa, în ritmul ăsta. Normal că pierdeam nopțile dacă un episod dura 40 de minute și fiecare sezon avea 24!
Amuzant e că am căutat aici pe blog și am găsit ce scriam prin 2008:
Lost e serialul care a început cel mai mişto în ultimii ani şi s-a terminat cel mai prost. De pe la începutul ultimului sezon am început să prind ideea, dar speram că armata de scenarişti o să vină cu ceva WOW. N-au venit. Lost s-a terminat şi odată cu el am înţeles de ce nu trebuie să creşti prea mult tensiunea.
Deci primele 3 sezoane au fost alea bune!
5 comentarii. Leave new
Lost a fost primul serial unde am început să mă uit de la început la viteză dublă (pe urmă m-am uitat așa la toate serialele). Am reușit atunci să ating un record de 17 episoade văzute într-o zi.
Pe mine m-a atras bine de tot cam din sezonul 3, n-am avut deloc senzația că s-a terminat aiurea sau că a luat-o pe arătură de la vreun moment încolo.
in lockdown am incercat sa ne reuitam la el, nicio sansa. am rezistat cateva episoade si aia a fost.
Dar e si normal, este dupa „scoala veche” a serialelor, cu un arc per sezon, multe fillere si worldbuilding incet, twisturi si backstabing la greu…la vremea lui a facut istorie, acum isi cam arata varsta.
Am patit acelasi lucru si cu filme vechi care credeam ca sunt misto (cum mi le aminteam) si am fost total dezamagit…si am zis ca never again lol. O sa las trecutul sa ramana asa cum mi-l amintesc… nu cred ca o sa apuc sa ajung la zi cu toate serialele / filmele de acum sa mai reiau ceva vechi.
L-am vazut la vremea lui si m-a prins bine de tot, dar finalul a fost intr-adevar slab.
In schimb am facut in ultima luna un maraton The Sopranos. Nu-l vazusem niciodata cap-coada, ci doar asa parti din episoade random. A meritat fiecare clipa – actual, amuzant, iar Gandolfini magistral!
Cine zice ca finalul e slab nu a inteles nimic din acest film