True Detective – sezonul 3 – 12 ianuarie (Trailer)
Peaky Blinders – sezonul 5 – primăvara 2019
Taboo – sezonul 2 – primăvara 2019
Black Mirror – sezonul 5 – TBD
Game of Thrones -sezonul 8 (ultimul) – aprilie 2019 (Teaser)
Stranger Things – sezonul 3 – 4 iulie 2019
13 Reasons Why – sezonul 3 – vara 2019
Big Little Lies – sezonul 2 – vara 2019
Ozark – sezonul 3 – vara 2019
The Crown – sezonul 3 – toamna 2019
The Deuce – sezonul 3 (ultimul) – toamna 2019
Radu se întreba acum fix o săptămână de ce nu există mai multe filme vechi şi bune pe Netflix. M-am întrebat şi eu acum ceva timp asta, şi am avut ocazia să discut cu reprezentanţi ai Netflix, care mi-au explicat cât de complexă e problema.
În primul rând, în urmă cu 20 de ani nu exista noţiunea de “streaming”. Drepturile de difuzare de vindeau pentru toate mediile posibile într-o anumită ţară sau arie geografică (grup de ţări / continent). Şi cu cât era un film mai puţin căutat, cu atât de făceau dealuri mai lungi. De exemplu, filmele cu John Wayne poate că nu erau considerate prea valoroase (prin prisma numărului mic de oameni care ar fi vrut să le vadă), aşa că proprietarii au vândut drepturile de difuzare pe următorii 30 de ani în toată Europa unei firme X care avea contacte cu toate televiziunile mari europene.
Când mi-a povestit tata acum vreun an de un serial de pe Netflix cu nişte tipi care dau o spargere la Monetăria Statului şi îi îmbracă pe ostatici în aceleaşi costume pe care le aveau şi ei, n-am dat prea mare importanţă subiectului. Tata consumă filme pe bandă rulantă, n-o să pot niciodată să concurez cu el. Unele chestii la care se uită sunt total dubioase, aşa că nici măcar n-am ajuns să citesc mai multe despre serialul ăsta.
6 luni mai târziu a început nebunia, o mulţime de oameni care vorbeau despre “La Casa de Papel”. Cât de tare e, cum să ratezi un aşa film, când apare sezonul următor etc. Am dat play vreo 5 minute, am văzut că e în spaniolă, am decis că nu e de mine.
Alte 6 luni mai târziu, La Casa de Papel era prin recomandările frecvente de pe Facebook, însă ce m-a convins a fost clipul ăsta cu Bella Ciao.
Deja ştie toată lumea că e plină America de idioţi, la fel cum e plină şi Europa de tot felul de specimene. Şi interviuri cu cretini avem destule şi în România. Ştiţi cut-urile alea cu cele mai stupide răspunsuri de pe faţa planetei. Dar treaba asta pe care a făcut-o Sacha Baron Cohen cu noul lui show e la alt nivel. Efectiv te face să opreşti din 3 în 3 minute şi să respiri adânc spunând în gând “nu, nu e real, n-are cum să fie real aşa ceva”.
În ultima vreme am stat mai mult lipit de HBO Go, cu Westworld şi Handmaid’s Tale, ambele ajunse la sezonul 2. Excelente continuări ale poveştilor.
Însă Netflix revine în forţă cu câteva seriale pe care le aştept ca pe pâinea caldă.
Primul e continuarea First Team: Juventus. Practic, sunt alte 3 episoade din serialul documentar despre care v-am mai spus. Urmăresc un sezon întreg al lui Juve şi ar trebui să fie extraordinar, mai ales că s-au întâmplat o grămadă de lucruri în primăvară pentru italieni. Pe 6 iulie apar cele 3 episoade.
Un serial documentar care a apărut acum ceva timp şi care stătea în secţiunea mea de downloads pe Netflix. Am prins câteva ore libere să văd primele episoade în avion.
Serialul adună mai multe poveşti despre oameni care au făcut bani în moduri dubioase, ilegale, imorale etc. Sunt 6 a câte o oră în total şi ultimul e despre Donald Trump (abia aştept să-l văd).
Primul episod zice povestea Dieselgate (scandalul cu motoarele Volkswagen care poluau mai mult decât era declarat). Ce am remarcat e că tenta e foarte clară într-o anumită direcţie. Germanul cel rău care a făcut şi a dres. Cut-urile şi interviurile sunt montate în aşa fel încât să reiasă că top managementul din SUA nu prea a ştiut nimic, că ei, săracii, erau nevinovaţi, dar germanii cei vicleni (e şi un pasaj în care e arătat Hitler şi se fac trimiteri la el) au vrut să păcălească bravul popor american.
Sezonul 2 din Westworld începe luni, 23 aprilie, cu difuzare de la 04:00 şi 20:00, însă va fi disponibil şi pe HBO Go, as usual. Am văzut primul episod în avanpremieră zilele trecute şi pot să vă spun că e mişto. N-o să dau spoilere prea mari, aşa că puteţi citi liniştiţi.
După cum ştiţi, sezonul 1 s-a terminat cu acea mare petrecere la care Dr. Ford începe să le prezinte noua poveste investitorilor şi oamenilor importanţi din compania ce deţine jocul, moment în care gazdele îi atacă pe toţi şi are loc un măcel. Una dintre discuţiile de la momentul respectiv a fost dacă Dr. Ford chiar a murit pe bune, sau a fost ucisă una dintre clonele sale robotizate.
Trecuse ceva timp de la un binging sănătos într-un weekend. S-a întâmplat acum cu Lost in space, cea mai nouă producţie originală Netflix. După ce am văzut mare parte din primul sezon pot să spun că are potenţial să devină o ancoră pentru Netflix, un serial-vedetă, la care se uită toată lumea.
Cred că Netflix e în căutarea unui astfel de serial, de care să fie atraşi oameni cu gusturi cât mai diverse, mai ales că House of Cards urmează să se termine. Acela a fost prima lor “ancoră”, principalul mod prin care lumea a auzit de ei, însă acum e aproape să se închidă acest ciclu. Pentru moment vor rămâne doar cu Narcos, iar pe diferite categorii de public vor exista şi alte seriale cu cifre uriaşe: Stranger Things, 13 reasons why, The Crown.
S-au adunat câteva zile libere, aşa că după drob şi ciocnit de ouă poate băgaţi şi vreun serial sau două, ca să meargă mai bine cozonacul.
Eu m-am delectat deja cu câteva chestii foarte bune, iar pe altele le-am pus pe listă pentru luni.
The Defiant Ones – Povestea lui Dr. Dre şi a lui Jimmy Iovine, cei care au vândut Beats către Apple pe 3 miliarde şi ceva de dolari. E despre hip-hop, music business şi tot ce înseamnă showbiz în America. Plus că amândoi povestesc cum au copilărit şi cum au ajuns cine sunt azi. Montajul e absolut bestial. E produs de HBO, dar în acest moment îl găsiţi pe Netflix.
Zilele trecute am întrebat pe Facebook dacă vrea cineva să afle chestii de la reprezentanţii Netflix. M-am întâlnit marţi cu Kirsty Price, noul EMEA PR Manager al companiei. La fel ca la întâlnirea de acum jumătate de an, a fost o discuţie relaxată despre cum văd românii serviciul şi cum văd reprezentanţii Netflix piaţa din România. Am încercat să abordez cât mai multe dintre subiectele pe care le-au propus comentatorii de pe Facebook şi să-mi satisfac câteva curiozităţi. Găsiţi mai jos un mix între ceea ce am aflat direct de la sursă şi ce am dedus eu din conversaţie. Nu sunt citate pentru că nu am înregistrat nimic, doar am notat ideile principale.
… despre problema mea cu algoritmul. Am întrebat de ce nu împing mai mult serialele importante, în care se investesc zeci sau sute de milioane de euro. Răspunsul a fost că Netflix este “a product company”, aşa că totul este bazat pe deciziile consumatorilor. Din motivul ăsta vor să lase algoritmul să-şi facă treaba astfel încât toată lumea să fie happy. Algoritmul este perfectibil, dar învaţă non stop pe baza preferinţelor a milioane de oameni, aşa că devine din ce în ce mai bun. În continuare nu ştiu ce soluţie ar fi pentru informaţiile pe care algoritmul nu le poate afla. De-asta se bazează şi ei foarte mult pe word of mouth (de aici şi întâlnirile cu presă/bloggeri).
… despre taggers. Există nişte persoane care sunt plătite să se uite la filme şi seriale. Yes, există acest job, se cheamă taggers. Oamenii trebuie ca la final să pună taguri pentru filme, în funcţie de cum li s-a părut lor. Pe baza muncii lor învaţă algoritmul unde să sugereze anumite filme.
