Cred că cea mai mare schimbare în educație ar fi să dezvolte cineva gândirea critică a românilor pentru că suntem praf la asta.
Înghițim pe nemestecate orice ni se spune, indiferent de generație. Nu avem obiceiul de a ne pune întrebări legate de oameni și situații. Pur și simplu nu știm să punem la îndoială lucruri.
A zis Gigel că pun banii la Caritas și mâine se dublează? Înseamnă că așa e!
În engleză e expresia aia cu things don’t add up. De unde se dublează banii ăia? Cine îi produce și de unde?
Ai zice că treaba asta nu mai merge la ”tineret”, dar mie mi se pare că e mai rău. Vedem o imagine care ni se vinde și avem senzația că e cea reală.
De-asta există atâția influenceri de carton, atâția afaceriști falimentari care ne dau lecții.
Ai un business de succes și investiții serioase în Dubai? Și-atunci de ce te agiți în halul ăsta să faci o muncă prea grea, care te ține departe de familie?
Faci mulți bani din afacerile tale, ba chiar îi înveți și pe alții? Și-atunci de ce faci reclame pe Instagram la branduri de doi lei?
Ești o influenceriță super bine poziționată, pe care o bagă toată lumea în seamă? Păi și de ce te mai milogești pentru un produs sau o invitație la un eveniment?
Ai făcut afaceri de milioane? Ce-ți mai trebuie să vinzi cursuri pe net despre cum să faci bani?
Ai un nivel la care puțini pot ajunge? Păi și ce-i cu mașina aia din 2007, cu casa din periferie, cu telefonul ăla jerpelit, cu vacanțele la bulgari? Chiar nimic-nimic care să arate o brumă de prosperitate? Nu, două cămăși Boss sau o geantă Louis Vuitton pe care o porți peste tot nu se pun.
Things don’t add up.
Oamenii bogați (în cont și la minte) nu au nevoie de tratamente moca la saloane pe care să le ”plătească” cu expunere pe social media, au o urmă de bunăstare afișată discret și, în general, nu simt nevoia să predea cursuri despre succes.
1 comentariu. Leave new
Lacomia si prostia au existat dintotdeauna, oriunde.
Tocmai am terminat de citit o carte foarte buina „Mania lalelelor” de Mike Dash.
Olanda secolul XVII. Mare parte a populatiei alfabetizata, un olandez economisea in medie 20% din salariu, aveau deja orfelinate si azile pentru batrani unde se traia in conditii decente, tara civilizata deci.
Cu toate astea olandezii nu s-au dat in laturi de la o adevarata „manie a lalelelor” care era cat pe aci sa puna pe butuci economia tarii si a saracit o parte din populatia tarii. Care manie a lalelelor nu era altceva decat un fel de „caritas” (sau schema Ponzi) facut cu ajutorul frumoaselor flori. Eu cumparam bulbi de lalea, ii vindeam altuia mai scump, ala la randul lui vindea mai departe, pana cand totul s-a blocat si piata lalelelor s-a prabusit.
„Adorabil” apoi cum isi aruncau de la unul la celalalt ‘cartoful fierbinte’ al datoriilor cetatenilor guvernele locale ale provinciilor si cel central, a durat peste un an pana au reusit sa stabilizeze situatia.
Culmea e ca peste exact un secol, a izbucnit o alta manie , de data asta a zambilelor, dar acum autoritatile au intervenit mai prompt si au pus capat repede nebuniei.
Eu am facut destule paralele intre „mania lalelelor” si febra cryptomonedelor de azi, exista multe similitudini, deci reiau ce am spus la inceput: prostia si lacomia oamenilor par fara de sfarsit.