Dacă nu aţi văzut ce subiect ne-a mai dat de rumegat preşedintele ţării, găsiţi fragmentul aici. Aseară, invitat fiind la emisiunea lui Robert Turcescu, Traian Băsescu a avut o răbufnire şi a declarat că „abdicarea regelui a fost un act de trădare” şi „regele Mihai a fost slugă la ruşi„. O diversiune şi un şut în fund, de control, pentru regele Mihai, care tocmai a renunţat la numele Hohenzollern-Sigmaringen. Moment să se activeze toată presa, să mai vorbim puţin de Holocaust, de Antonescu, de venirea ruşilor la putere şi cel mai important, să ne dăm toţi istorici.
Ce-a făcut Băsescu e urât. Dar mai urât decât declaraţiile blamate de presă e un alt moment: acela în care a zis ce-ar fi făcut el în locul Regelui Mihai. Hai să ne amintim totuşi câţi ani avea regele la momentul respectiv. Vârsta şi greaua moştenire lăsată de tatăl său l-au împiedicat pe Mihai I să fie un rege mai bun. În regimul Antonescu România n-a mai avut practic monarhie. Iar ce s-a întâmplat ulterior ne-a adus 50 de ani de comunism. Dacă privim lucrurile simplu nu mai contează cine a scris cărţile de istorie, faptele sunt fapte.
Să nu dramatizăm însă întâmplarea. Să acceptăm greşelile tinereţii dar să nu le trecem cu vederea pe cele de acum. Pentru mine decizia regelui de a renunţa la numele Hohenzollern-Sigmaringen e mai gravă decât declaraţiile preşedintelui în funcţiune. Care Casă Regală a României, Majestate? Sigur, Ferdinand şi-ar fi dorit ca după doi Hohenzollerni să căpătăm o identitate proprie şi să ne rupem de prusaci, dar nu se aştepta ca singurii descendenţi născuţi şi crescuţi în România să fie un conducător catastrofal (Carol al II-lea) şi un tânăr rege foarte slab (Mihai I).
În acest context, Cristina, zău că nu ai de ce să-i ceri scuze Regelui Mihai.
