Cu asta am rămas în mână după ce am plecat de la Experience Hotel
Sâmbătă s-a încheiat unul dintre cele mai ample experimente la care am participat vreodată: Experience Hotel provoked by Grolsch. Vreme de 4 zile 14 oameni creativi din diferite domenii au locuit într-o casă complet izolată de ritmul exterior, fără telefoane mobile, laptopuri, internet, ceasuri. Ideea principală era să se stabilească relaţia dintre timp şi creativitate. Am mai povestit deja aici şi aici.
Dincolo de experimentul din casă (care a mers destul de bine) a mai fost şi experimentul din afara casei. Cei 14 oameni dinăuntru trăiau într-un mare răsfăţ şi dormeau liniştiţi tocmai pentru că alţi 40-50 de oameni munceau pentru ei. Pe parcursul celor 4 zile s-au perindat pe vârful de deal de la Runcu peste 100 de oameni. Şi, ca toţi oamenii, cei de pe deal trebuiau să mănânce, să nu moară de sete, să mai şi doarmă (exceptându-i pe cei de la Veioza Arte care au montat într-un ritm eroic, vreo 48 de ore la rând), să ajungă la Bucureşti din când în când.
Ăsta da experiment! Nişte oameni care de obicei lucrează cu KPIs (şi vin cu idei de spoturi sau le aprobă) erau nevoiţi să aibă preocupări mult mai gospodăreşti. Dar totul a mers excelent, de parcă echipa formată pentru acest proiect ar face Experience-Hoteluri în fiecare weekend.
Cât despre experimentul propriu-zis… sâmbătă seară experimentaliştii au ieşit din casă şi majoritatea intuiau destul de bine ce zi e. Probabil că s-au încăpăţânat să păstreze ritmul de afară. S-au bucurat văzând lumina soarelui, au tras în piept aerul rece şi au cerut acces la Facebook (unii :D). Iar apoi au început interviurile, adică partea a doua de muncă pentru Mugur Ciumăgeanu şi Dan Petre. Din ce-am observat eu, informaţiile mai preţioase sunt legate de mecanismul de formare a unui grup şi cum acţionează oamenii în comunitate, decât de timp. Creativitatea experimentaliştilor cred că a fost influenţată mai mult de cei din jur decât de lipsa unor bariere temporale.
Dar cel mai important amănunt al Experience Hotel a ţinut de integrare. Încercam să-mi dau seama care e concluzia mea în ceea ce priveşte acest experiment. Vreo 2 zile am tot încercat, până când mi-am dat seama cât de simplu era. Pe drumul spre Bucureşti am stat puţin de vorbă cu Smaranda Enache, hand-made artist. Venise să ţină atelierul de suveniruri pentru cei din casă. La fel ca ea au mai fost tot felul de tineri artişti care au susţinut ateliere creative (pirogravură, reciclare artistică, pictură). Majoritatea nu erau la prima colaborare cu Grolsch. De fapt, cam toţi au avut diferite acţiuni susţinute de Grolsch. Erau parte din spiritul experimental şi creativ pe care vrea să-l transmită o bere.
Dincolo de documentarul care s-a filmat în casă, experimentul Grolsch a ţinut şi de integrarea într-o singură campanie a tuturor formelor de creativitate pe care le susţine brandul. Mulţi oameni s-au cunoscut în timp ce aşteptau să intre în casă, alţii au pus la cale noi proiecte, au apărut tot felul de idei. Nu cred că ăsta era un obiectiv, dar e un mare plus din punctul meu de vedere. Sigur, oamenii au intrat, au filmat, au ieşit. Dar dovada că factorul creativ nu e influenţat de timp este fix asta. Indiferent de concluziile pe care le vor trage cei doi specialişti.
