Printul n-a murit, dar e aproape să-şi dea ultima suflare. Totuşi, s-ar putea să mai aibă o şansă.
În ultimele săptămâni am dat peste câteva numere din noul Prosport, care are doar 8 pagini. Pentru că n-am mai urmărit toate ştirile sportive din ultima vreme, am citit cu atenţie ziarul şi chiar am găsit nişte informaţii scurte. Lipsite de senzaţional, fără poze cu femei dezbrăcate, fără exprimări bombastice.
Şi parcă m-ar tenta mai mult să dau 2 lei pe zi şi să citesc lucruri care contează (ok, în măsura în care fotbalul românesc poate conta) decât să stau zilnic pe siteuri pline de reclame şi „VEZI AICI”.
În mod ironic, şansa printului ar fi ca toate siteurile să devină atât de proaste şi aglomerate, încât să ne întoarcem la variantele tipărite.
Nu m-ar deranja să existe şi un singur cotidian cu 8-12 pagini care să conţină ştirile importante, eventual şi câteva editoriale apărute pe net în zilele precedente.
Greşeala (cel puţin pentru presa din România) a fost că a făcut mereu ziare mai stufoase, suplimente mai mari, conţinut mai mult, a dus totul la proporţii astronomice fără să existe nişte redacţii care să poată produce aşa mult conţinut de calitate.
Foto via
3 comentarii. Leave new
Eu print nu as mai citi, insa platesc pentru a accesa continut de calitate pe site-uri serioase, care stiu sa faca jurnalism. Solutia este un model de revenue pentru a nu aglomera cu publicitate site-urile, nu neaparat revenirea la print.
Nu vad revenirea la print ca o solutie, ci mai degraba ca o consecinta. Si problema nu tine doar de reclame, ci de continutul mult si irelevant. Stiu ca teoretic mergem spre digital, dar cred ca piata romaneasca poate avea uneori particularitati surprinzatoare.
N’am inteles niciodata de ce este o problema asa mare moartea print-ului. Avantajul print-ului in fata digitalului era mobilitatea, dar din moment ce smartphone-urile au devenit accesibile unui public larg si au aparut tabletele si e-readers, printului nu-i raman decat dezavantaje in lupta cu digitalul. Previn un atac asupra acestui punct lasand link catre articolul lui Vlad Ursulean de acum cateva saptamani: http://theindustry.ro/2012/06/romania-fara-ziare/ . Am zambit prima oara cand am citit articolul pentru ca in localitatile din jurul Bucurestiului nu gaseai ziare nici acum 7-8 ani. Ceea ce vreau sa spun este ca presa scrisa are oricum un public mic(oarecum elitist) si in micsorare. Prin urmare, cred ca foarte curand presa scrisa isi va permite sa sacrifice print-ul fara sa piarda multi clienti.
Ok, il inteleg pe Cristi Lupsa ca e ingrijorat de treaba asta: sa treci Decat o Revista sau Esquire pe digital e dificil, un e-reader care sa suporte calitatea grafica a unor astfel de reviste e scump chiar si pentru target-ul lor. Astfel de reviste or sa sufere cel mai mult si vor avea de asteptat ceva mai mult. Dar ziarele isi pot permite sa faca ce au facut cei de la Dilema Veche si Kamikaze: continut gratuit pe site + continut exclusiv pentru cei care platesc. Kamikaze ar trebui sa mai lucreze la platforma lor, au un sistem enervant. In schimb, cu Dilema nu am nicio problema. Am avut abonament si la The Times o perioada, dar am renuntat cand mi’am dat seama ca Guardian sunt mai faini.
Pe scurt, cred ca te inseli cand spui ca sansa print-ului este continutul de calitate. Asta este sansa presei scrise si este o sansa care poate fi valorificata mai bine in digital, pentru ca beneficiaza de toate celelalte avantaje ale digitalului peste print.
Din pacate, pentru presa sportiva din Romania nu vad vreo solutie. Daca vreau stiri despre extern am alte site-uri iar pentru sportul romanesc sunt prea putini ziaristi de calitate care sa scrie articole bune.