presa

IN Gânduri de zi cu zi

DOR, VICE România, acum şi Libertatea. Sunt doar 3 titluri pe care presa din România le-a pierdut în ultimii doi ani.

E o pierdere uriaşă, pe care nici n-o conştientizăm încă, dar care vine într-un moment foarte prost, înaintea unui an crucial în istoria ţării. 

Dacă DOR şi VICE s-au închis de tot, Libertatea există în continuare, dar fără Tolontan şi echipa de conducere care a făcut trecerea de la tabloid la quality va fi foarte greu să meargă înainte. În plus, credibilitatea publicaţiei e grav afectată de toate scandalurile care s-au întâmplat la Ringier. Într-o companie în care banul dictează în faţa independenţei editoriale e greu să nu îţi pui semne de întrebare pe parcursul unui an care va aduce multe provocări. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Printre lucrurile cu care am rămas în urmă e și o reacție la povestea cu Raluca Aprodu; recuperez acum.

Foarte pe scurt povestea e așa: actrița Raluca Aprodu dă un interviu pentru Life.ro. Acolo povestește tot felul de chestii prin care a trecut de-a lungul vieții și are o exprimare interpretabilă. Într-o idee mai amplă zice că ”depresia e un lux”. Și dacă ceva poate fi interpretat e clar că va fi interpretat de cineva, ceea ce s-a și întâmplat. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am nimerit dimineaţă pe un articol din Capital în care e dezbătută problema Tarom. În continuare compania aeriană e pe pierdere, vor să vândă nişte avioane, au renunţat la altele etc. Same old story. Doar că abordarea s-a făcut dintr-un unghi total dubios, care pare mai degrabă comandat.

Iată cum începe articolul: 

Compania Tarom a avut manageri plătiţi regeşte timp de mai bine de patru ani, dar modul de cheltuire a banilor din visterie îndreaptă compania spre faliment. Niciun manager nu au reuşit să conceapă o strategie viabilă, o grilă de salarizare, să oprească migraţia specialiştilor şi să implementeze un program de schimbare a flotei.

Deci au fost unii plătiţi regeşte PATRU ani, de ce nu e Tarom pe profit? Ne răspunde tot Capital, cu cifrele. În 2012 erau pierderi de 230 de milioane de lei, pe 2016 au scăzut aproape de 25 de milioane de lei. Aproape de zece ori. Tot în perioada asta personalul s-a redus cu 300 de oameni. 

AnCifră de afaceri(lei) Pierdere(lei)Număr angajaţi
20151.136.739.19327.426.9801.880
20141.138.713.562110.161.0041.969
20131.085.210.203130.167.730 2.005
20121.048.339.557 230.617.5202.173
2011946.315.772 262.224.4902.286
2010918.649.548332.530.6542.368

E ca şi cum ai spune că ai găsit un pacient cu 10 gloanţe, doctorul i-a scos 9 din ele, dar omul n-a devenit încă numărul 1 mondial la tenis, deci medicul e un amator. Păi cum, că l-am plătit regeşte?

Asta în condiţiile în care sunt de notorietate scandalurile din Tarom, managerii privaţi care au încercat să dea afară armatele de nepoţi angajaţi pe pile au fost loviţi cu direct în freză de sistem.

Evident, dacă te uiţi strict pe obiectivele pe care şi le-au asumat oamenii ăia, lucrurile nu s-au îndreptat total. Dar în codul muncii nu scrie nicăieri că poţi da afară pe cineva pe motiv că a fost angajat aiurea sau pe pile. Aşa că lucrurile nu se pot schimba în 2-3 ani după ce au mers prost 20 de ani la rând.

IN Casual stuff

art-attachment-background-boat-40906

Prin septembrie, Profit.ro a împlinit 1 an. Când am văzut ştirea parcă nu-mi venea să cred, publicaţia asta a reuşit să se impună într-un timp atât de scurt, încât publicul a şi uitat care era sursa de informaţie înainte.

La fel se va întâmpla şi cu News.ro, agenţia de presă care creşte din cenuşa unui Mediafax ce arde mocnit. Succesul pe care (deja!) îl au cele două proiecte e dovada clară că nu publicul vrea Şoc şi groază, însă acceptă ceea ce i se serveşte, din lipsă de alternativă.

Tabloidizarea informaţiei este strict vina jurnaliştilor şi a managerilor de presă, iar rezultatul este că ne tâmpim puţin câte puţin, headline cu headline. Când presa „bună” scoate capul în lume acum, o face cu zgomot, aproape în aplauzele publicului.

Argumentele pentru starea deplorabilă a jurnalismului din România sunt mereu aceleaşi: 1. asta vrea publicul şi 2. nu mai sunt jurnalitşii de altădată.

Dacă cu primul am lămurit-o, cred că nici al doilea nu stă în picioare, tocmai pentru că oamenii ăştia există. Profit.ro nu putea să construiască o publicaţie cu zeci de articole bune şi utile dacă n-avea cu cine. Deci jurnalişti sunt. Mai rămâne să-i găsească cineva şi să-i pună la treabă.

Realitatea din teren

question_answer0
IN Casual stuff

arsenie_boca

Mă plimbam prin Timişoara săptămâna trecută când mi-au picat ochii pe acest chioşc. Soarele era puternic, graba mare, n-am reuşit să scap de reflexie, dar se distinge cam ce era în vitrină. M-am oprit să admir şi eu primul magazin oficial „Arsenie Boca”. Ştiam că lucrurile au evoluat, dar nu ştiam că s-a ajuns chiar la magazine oficiale! Pe urmă mi-am dat seama că mă aflam în faţa unui chioşc de ziare. Dar cum ziare şi reviste nu prea mai sunt, iar Arsenie Boca se vinde mai bine, şi cealaltă jumătate a vitrinei era „tapetată” cu cărţi despre Arsenie Boca. Mă mir că mai există acel anunţ cu biletele pentru RATT, în curând cred că va fi înlocuit cu anunţ pentru bilete la pelerinaje. Citeşte tot articolul

IN Caterinci

gsp_idiots Se dă această ştire de pe GSP. Problemele sunt mai multe, după cum urmează:

1. La meciul cu Ecuador, nu atacantul lui Liverpool, Sturridge, a fost eliminat, ci mijlocaşul lui Liverpool, Sterling. E drept că multă lume îi încurcă şi că amândoi sunt jucători de culoare, dar asemănările se opresc aici, că unul are 2 metri şi celălalt 1 metru şi-o freză.

2. Anglia nu joacă imediat cu Italia, mai are un meci amical cu Honduras, sâmbătă. Deci chiar dacă a luat cartonaş roşu direct, Sturridge-Sterling poate juca fără probleme cu Italia, că e suspendat cu Honduras.

3. Chiar dacă ar fi luat cartonaş roşu cu Honduras, adicătelea în ultimul meci amical dinaintea turneului, n-ar fi ratat debutul cu Italia pentru că roşiile din amicale nu se pun la socoteală la turneul final. Doar cartonaşele din meciurile preliminare duc la suspendări la turneul final şi sunt 4 jucători în situaţia asta, îi găsiţi aici.

E fix ca în bancurile cu Radio Erevan, de fapt era bicicletă şi i s-a luat, nu i s-a dat.

Da, presa se poate duce liniştită.

IN Web

Odată cu plecarea lui Adrian Sârbu şi venirea noului CEO la ProTV, lucrurile încep să se schimbe tot mai mult. Şi asta presupune şi o schimbare în Mediafax Group, chiar dacă pe hârtie PRO şi Mediafax nu mai erau în acelaşi trust de mult timp. Showurile PROului erau promovate în reţeaua de siteuri şi publicaţii print a Mediafaxului şi viceversa, însă lituanianul care conduce acum ProTV nu prea e de acord cu asta.

Se pare că vedetele au fost invitate să aleagă între Mediafax şi televiziune, un exemplu fiind dispariţia totală a Oanei Cuzino din endorsementul Prefero.ro. Până acum câteva săptămâni siteul era „by Oana Cuzino” şi aşa a fost lansat, acum nu mai e nici urmă de Oana Cuzino. Nu ştiu dacă a fost impusă de conducere schimbarea asta, dar dacă o să plece şi Andreea Esca de la conducerea The ONE s-ar putea să ni se confirme un pattern.

Cert e că sistemul a mers excelent cât timp Adrian Sârbu conducea CME, chiar dacă Mediafax Group nu avea acelaşi acţionariat. Cele două grupuri au funcţionat ca un trust până la începutul acestui an, au împărţit vedete, au contribuit la construirea lor şi au promovat împreună tot ce era de promovat. Numai că PROul rămâne cu vedetele şi cu câteva siteuri, în timp ce Mediafax Group are o grămadă de siteuri (+ publicaţiile print) şi destul de puţine feţe cunoscute care să facă endorsement. Ceea ce s-ar putea dovedi a fi destul de nasol.

Ce ironic

question_answer0
IN Casual stuff

Becali închis.

A 4-a putere în Stat a început să se bată cu pumnul în piept că a declanşat anchete. Şi în dosarul MAPN, şi în dosarul Transferurilor. Da, copii, existau pe vremuri nişte chestii de hârtie în care se publicau articole lungi, foarte bine documentate. Nişte oameni care nu erau neapărat absolvenţi de jurnalism, dar care profesau cu pasiune meseria asta, îşi riscau pielea ca să obţină informaţii şi să publice lucruri nasoale. Doar că asta se întâmpla acum vreo 10 ani.

Între timp a murit printul, s-au născut copiii lui mutanţi – „Click Aici” şi „Vezi Aici”. Anchetele au dispărut, la fel şi reportajele. Când descoperim unul bun îl dăm tuturor, să vadă şi ei minunea.

Mi se pare extrem de ironic să te baţi cu pumnul în piept că ai făcut succes la un moment dat, în condiţiile în care azi produci gunoi.

Chiar şi cu justiţia asta ciungă, peste 10 ani câte sentinţe în procese pornite ca urmare a unor anchete jurnalistice vom avea? N-o să-ţi vină să crezi câte!

IN Advertising/PR

Excelent articol scris de Eliza Rogalski aici. Citiţi-l. Recomand şi comentariile, măcar primele 5. E acolo un tip care cred că e reprezentativ pentru presa românească. Jurnalistul care a muncit mulţi ani în presă, a rămas fără un patron cu bani şi se zvârcoleşte în piaţă pe cont propriu neînţelegând de ce nu încasează de nicăieri.

Eliza Rogalski a vorbit despre „earned media”, domnul Adam Robert de la turaţii.ro se plânge că n-are cotă parte din bugetul agenţiei de PR. Că în loc să fie plătit pentru munca lui, agenţia preferă să-l obţină pe acest „earned media”, duşmanul poporului.

Domnule Adam Robert, cam asta e treaba agenţiei de PR. Dacă fiecare articol ar fi cumpărat, nu s-ar mai numi presă ce faceţi dumneavoastră, ci teleshopping.

Omul obişnuit trebuie să intre pe un site (sau să cumpere un ziar) şi să fie sigur că lucrurile scrise acolo sunt pe bune. Nimeni nu vrea să citească articole pozitive despre un produs prost doar pentru că „jurnalistul” a luat bani. Ce, o să scrieţi articole nasoale şi foarte nasoale după ce aţi luat bani? Adică o să faceţi de căcat un brand pe banii lui? În ce lume paralelă o să se întâmple asta?

Şi-aşa apare „earned media”. Strădania agenţiei de PR de a-l face pe jurnalist să se simtă cât mai bine, să cunoască produsul în detaliu şi mai apoi să fie convins să scrie un articol. E calea ceva mai etică.

Scurtcircuitul s-a produs în momentul în care jurnaliştii au devenit patroni şi au început să confunde cele două funcţii.

Vă sună cunoscut?

question_answer0
IN Casual stuff

Like so much of life in America these days, what used to be an industry lead by craftspeople is now something very different. Much of the industry is in the hands of a few investors and financiers who know nothing about making ads. They know about making money.

De aici.

Mie îmi aduce aminte de situaţia presei din România. Veziaici-smul tâmpeşte, dar aduce bani.

Meniu