Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Casual stuff

„Şcoala Altfel” chiar ar trebui să se facă altfel

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

sandra_afi

Din câte am înţeles, e săptămâna de activităţi extra-şcolare în învăţământul primar, motiv pentru prichindei să facă tot felul de vizite în lume. #pevremeamea n-aveam astfel de săptămâni incluse în programă, însă mai organizau doamnele învăţătoare ieşiri la Grădina Botanică, prin parcul Politehnicii sau pe la teatre, niciodată la film. Ce-i drept, atunci nici n-aveam malluri, iar sălile de cinema nu aveau o ofertă aşa bună.

Partea proastă e că am auzit o grămadă de copii care merg cu clasa la film, la mall, în loc să meargă la circ, la un teatru de păpuşi sau pe la muzee. Nu de alta, dar la mall te duc şi părinţii în weekend. Citeşte tot articolul

Două cu seriale şi livrarea de conţinut

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Sper că v-aţi prins încă de la şmecheria făcută de Netflix cu House of Cards că modul în care consumăm conţinut video urmează să se schimbe total. După ce au schimbat paradigma total cei de la Netflix, au început să mişte şi alţi provideri câte ceva. HBO a început să difuzeze anumite seriale concomitent în toate ţările în care sunt prezenţi, cu un delay de doar câteva ore.

Se întâmplă asta şi cu primul episod din Game of Thrones, care a fost ieri noapte pe HBO în SUA şi e în seara asta în România. Mai mult, pe HBO GO primul episod va fi disponibil fără abonament, şi a fost urcat cu tot cu subtitrare şi pe Youtube (ce-i drept, aici cred că e vorba de un link „scăpat” pe net, nu de vreo strategie pur şi simplu a picat HBO GO, aşa că l-au urcat şi pe Youtube).

Eh, în timpul ăsta, BBC începe abia acum să difuzeze în America The Musketeers, un serial care tocmai s-a încheiat în UK. Ca să vadă şi americanii cum e să aştepţi după un serial, mai ales că de obicei ei văd în premieră orice. Totuşi, abordarea e total depăşită. E clar că publicul nu poate aştepta să vină în Europa anumite seriale, iar mişcarea făcută cu House of Cards s-ar putea să schimbe şi modelul difuzării unui episod pe săptămână.

Şi lucrurile devin mult mai interesante dacă ne gândim că Youtube a introdus anul trecut canalele disponibile contra cost.

Trebuie să facem şi ceva video!

question_answer7 comentarii
IN Casual stuff

– Ce e la modă anul ăsta?
– Video! Aşa zic trendurile!
– Ok, deci vom face şi noi video!

Extrem de drăguţ cum toată lumea s-a apucat să facă video pentru că ăsta e viitorul. Şi e foarte util, pentru ca din 50 de proiecte să rămână 4-5 cu adevărat bune. Problema e că astfel de proiecte nu cred că vor exista atât de mult încât să ne dăm seama dacă sunt bune sau proaste. Pentru că toată lumea vrea să facă video, dar mulţi nu iau în calcul că durează de 4 ori mai mult să produci un clip (scenariu, recuzită, filmare, montaj) decât să scrii un text. Sigur, excepţiile gen Mariciu Shtow sunt simpatice, dar rămân nişte excepţii.

În plus, nu e vorba doar de partea tehnică. Unii oameni pur şi simplu sunt mai simpatici în scris. Oricât ar exersa, nu vor avea lipici la cameră.

Nu în ultimul rând, tipul ăsta de conţinut nu se poate consuma în orice situaţie. Sunt anumite momente în viaţă în care nu poţi să-ţi pui căştile şi să asculţi liniştit un video de 4-5 minute. Pentru că oamenii cu care eşti în şedinţă s-ar putea supăra. Dar asta nu te împiedică să citeşti un text amuzant de câteva paragrafe 😛

Deşi sper să supravieţuiască, nu cred că proiecte precum Kitchen Victim, BroTV sau Trailere Comentate vor avea viaţă prea lungă, la fel cum s-a întâmplat cu Carbusters sau Online Studio. Lumea apreciază, produsul e bunicel, dar când tragi linie efortul e mult mai mare decât ROIul. Plus că nimeni nu prea ştie cum să facă bani cu aşa ceva, nici măcar şeful videoului din România.

Numai la noi (2)

question_answer0
IN Casual stuff

Emil Boc a pus o vorbă bună pentru ca şoferul său să fie angajat la ROMATSA? Există o grămadă de oameni pe ştatul de plată în instituţiile publice şi majoritatea nu dau pe-acolo niciodată? Numai la noi se poate întâmpla aşa ceva!

Sau nu.

Frank got hold of Larry O’Brien. Between Frank and Larry, I was made supervisor of transportation for the Boston office of the United States Postal Service. It was a great job. I never showed up in Boston once, but checks kept coming.

Larry O’Brien era şeful poştei americane în anii ’60, iar înainte de asta a fost şef de campanie pentru JFK. Frank Sinatra a aranjat toată combinaţia pentru Tony Consiglio, mâna dreaptă a artistului vreme de 25 de ani. Omul a vrut să se retragă din toată alergătura prin turnee, aşa că Sinatra i-a găsit un post călduţ.

Teatru absurd

question_answer0
IN Casual stuff

Bucureşti, miezul unei zi de primăvară, o terasă oarecare.

Doi cetăţeni pe la a doua tinereţe trec prin faţa terasei, vorbesc tare, unul observă că toată atenţia s-a mutat pe ei. O duzină de perechi de ochi îi fixează pe gălăgioşi, unul dintre ei îi face semn celuilalt. Concluzia lor vine rapid, până să iasă din câmpul vizual al mesenilor şi să se piardă pe după o casă care flanchează curtea în care e pitită terasa:

– Ia uite, domnle, la ăştia, cum stau ei şi n-au nicio treabă…

Am vrut să dau la Medicină, dar m-a salvat lenea

question_answer20 de comentarii
IN Casual stuff

Prin şcoala generală ştiam foarte bine ce vreau să fac în viaţă. Urma să dau la Facultatea de Medicină, să mă fac chirurg, să trăiesc într-un mediu cu care eram familiarizat şi care îmi plăcea extrem de mult. Valurile vieţii mi-au dat peste cap planurile, am nimerit la filologie în loc de ştiinţele naturii, drept pentru care biologie şi chimie n-am învăţat deloc. Ca să am o şansă decentă de intrare ar fi trebuit să încep meditaţiile la chimie şi biologie prin clasa a 11-a. Doar că în momentul ăla deja mi-era bine, aveam alte pasiuni. Încă nu ştiam ce vreau să fac, dar ştiam că o să fie legat de scris. În plus, recunosc fără nicio ruşine, mi-a fost lene! Şi lenea aia m-a salvat.

Am auzit recent o poveste extrem de tristă: un cunoscut cu un an mai mare decât mine şi-a urmat visul, a făcut cei 6 ani de medicină, iar acum e medic rezident la spitalul Fundeni. Ştiţi cât are salariul? 902 lei plus ceva bonuri de masă. Nouă sute doi lei! După ce omul a învăţat în 6 ani cât n-am învăţat eu în 15. Şi îi plătesc părinţii întreţinere, plus că îl ajută cu bani la greu. Că salariul nu-i ajunge nici pentru banii de buzunar. Repet, e vorba de un tânăr care are aproape 27 de ani şi care salvează vieţi la locul de muncă.

Ştim cu toţii că salariile medicilor sunt mici, la fel ca alea ale profesorilor. Că e nasol, că viaţa e grea, că statul român n-are bani. Dar când auzi de o poveste în cercul de cunoscuţi, când e vorba de un om în situaţia căruia te puteai afla şi tu, parcă îţi dai seama mai bine cum stau lucrurile. 902 lei pe lună! N-are rost să mai spun că toţi colegii mei de generaţie care au terminat un liceu şi au făcut o facultate, oricare ar fi aia, câştigă mult mai mult.

Ce ni se cuvine?

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

Apropo de ce zice Radu aici, povestea asta cu teritoriile care au trecut de-a lungul timpului de la o naţiune la alta ţine exclusiv de percepţia colectivă. Pe noi ne-au învăţat la şcoală că ni s-a luat Basarabia, că mai aveam şi judeţele Ismail şi Cetatea Albă, că ni se cuvine Cadrilaterul. Acea Românie Mare despre care scrie în cărţile de istorie.

Eh, fix asta îi învaţă şi pe bulgari, numai că invers. M-am conversat la un moment dat cu nişte vecini de la sud de Dunăre, care mi-au explicat cum le-am furat noi toată Dobrogea, care era a lor. Şi s-au dus până la ţaratul vlaho-bulgar al lui Petru şi Ioan Asan. Oamenii sunt convinşi că lor li se cuvine bucata aia de pământ. Şi problema asta depinde foarte mult de cărţile de istorie şi unghiul din care e privit un anumit eveniment.

La cum s-au plimbat teritoriile de la o naţiune la alta, mai ales prin partea asta a locului, e foarte simplu să te legi de un anumit moment din istorie şi să-ţi susţii argumentaţia. Doar că în secolul ăsta se presupune că opinia poporului e mai importantă decât orice convenţie teritorială.

Două poveşti de demult

question_answer0
IN Casual stuff

Prima poveste pe care vreau să v-o spun în seara asta e despre un puşti care mereu şi-a dorit să fie în rândul lumii. Şi care de cele mai multe ori a fost, spre propria lui satisfacţie şi, pe alocuri, spre disperarea părinţilor, care încercau să apeleze la logica elementară a puştiului şi să-l convingă că uneori nu e bine să fii în rând cu lumea. Dar puţinele momente în care n-a reuşit să fie în rândul lumii au lăsat urme adânci şi amintiri neplăcute.

Una dintre amintirile astea e legată de fotografiile pentru ziua mamei. Puştiul trecuse prin toate etapele de la grădiniţă cu felicitarea desenată, felicitarea pictată şi felicitarea decupată pentru 8 martie. Iar la şcoală venise momentul fotografiei în uniformă de şcoler, cu zâmbet larg şi penarul alături. Eh, puştiul a ratat dintr-un motiv oarecare celebra fotografie pe care au făcut-o aproape toţi copiii în şcoala primară şi a regretat ani la rând. Ba chiar a încercat să facă altfel de poze, mai puţin oficiale, pe care să le dăruiască mamei. Dar a rămas golul ăla.  Citeşte tot articolul

Viitorul pentru quality content

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

simona_30zero

Aştept de vreo 2 ani asocieri între branduri şi producătorii de conţinut bun. Au mai existat de-a lungul timpului proiecte întregi sponsorizate de anumite branduri, două care îmi vin acum în minte sunt PrinTransilvania şi GurmandApetit. Dar asocieri punctuale, pe serii de articole sau pe proiecte speciale n-am prea văzut. În afară e ceva obişnuit, eu m-am gândit la un moment dat să caut un astfel de partener care să prezinte Sunday’s Media Recap, însă am renunţat la idee până la urmă. Citeşte tot articolul

Reporter Virtual o dă în bară

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Îmi place Reporter Virtual, de obicei livrează materiale de calitate. Dar când te apuci să scrii şi la kilogram, se întâmplă s-o dai în bară. Domnul Laurenţiu Ciocăzanu nu prea ştie cum e cu campaniile publicitare, chiar dacă are o experienţă uriaşă în presă.

 într-un clip construit cam după acelaşi calapod cu cel în care juca şi ciobănaşul din Jina Sibiului

Da, asta presupune o campanie: o serie de aduri similare, cu acelaşi concept. Dacă platforma Vodafone este „Românii au iniţiativă”, era la mintea cocoşului că vor exista mai mulţi români, nu doar un cioban. Povestea cu venirea lui Ponta s-a nimerit să coincidă, personajul Ghiţă ciobanul oricum a fost în heavy rotation, durata lui de viaţă urma să expire chiar fără program de vizită.

Eh, problema e că scriem articole fix din burtă. Titlul e „Din cauza lui Ponta, Vodafone l-a schimbat pe Ghiţă-ciobanul cu un şofer de TIR”. După care autorul face nişte supoziţii prezentându-le drept facts.

Alegerea noului personaj a fost provocată de valul de reacţii negative venite din partea utilizatorilor companiei de telefonie mobilă

Cine zice asta? Vodafone a dat vreun comunicat? Măcar unul în care să se citească printre rânduri informaţia asta? Sau ne dăm cu părerea? Pe urmă autorul pune link către un articol mai vechi, scris tot de el. Mi se pare foarte low să te citezi pe tine drept sursă de referinţă. Şi parcă RV nu făcea aşa jurnalism.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu