Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Casual stuff

Timp ar mai fi.

question_answer10 comentarii
IN Casual stuff

Două luni mai târziu decât era plănuit, am reuşit să schimb tema blogului. Încă e work in progress, mai sunt chestii de modificat, dar deja nu mai aveam răbdare. Voi mai lucra la culori, la background şi prin sidebar. Dar între timp aştept feedback 😀

Tot cu ocazia asta, am schimbat şi taglineul blogului. Noul tagline este: Timp ar mai fi – o expresie care vine direct de la comentatorii sportivi şi mi se pare că exprimă o situaţie tipic românească. De obicei e rostită când una dintre echipe e în avantaj, meciul se apropie de final şi cealaltă echipă trebuie neapărat să întoarcă lucrurile. Timp ar mai fi să se facă ceva, dar de obicei nu se schimbă nimic.

E si responsive tema asta, motiv pentru care am dezactivat pluginul de Mobilepress. Poate dacă livra Domo cele 12.000 de tablete cu 300 de lei s-ar fi bucurat lumea mai mult de acest feature.

Deci care e verdictul?

Civismul la chiriaşi

question_answer9 comentarii
IN Casual stuff

Îmi place extrem de mult atitudinea chiriaşilor din România, mi se pare adorabil cum se plâng de instabilitate şi de abuzurile proprietarilor fără să aibă în vedere că nici ei nu-şi îndeplinesc responsabilităţile.

Pe principiul „nu e casa mea, deci nu e problema mea”, chiriaşul român se comportă ca un student din Regie aflat la final în ultimul an de cămin: rupe, sparge, dă chef şi în general aşteaptă să facă altcineva. Statul, administratorul căminului, în cazul de faţă proprietarul apartamentului.

Ieri dădeam la lopată pe aleea din faţa blogului. Am început cu asta pentru că aşa mi se pare normal, dai prin locul prin care treci cel mai des întâi şi pe urmă te ocupi de maşină. Au trecut pe lângă mine nişte vecini chiriaşi care tocmai dăduseră la lopată pe lângă o maşină. Era frig, era iarnă, iar aleea din faţa blogului „nu era problema lor”, că ei sunt chiriaşi, nu? Păi ce, de-asta plătim noi chirie (şi am murit la Revoluţie)? Să vină proprietarul să dea zăpada!

Şi asta se aplică la toate activităţie dintr-un bloc de locatari. Chiriaşii nu participă, că nu e problema lor. Contractual nu sunt sigur că pot lua orice decizie, dar să vii la şedinţă şi să spui că nu sunt becuri pe scară poţi, sau să ceri să se măture mai des scara. Dar pentru asta trebuie să-ţi pese.

În direct din infernul alb

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

provizii

Urgie, iadul alb, drumuri închise, cod portocaliu. M-am pregătit cu două lopeţi, geacă de ski, mănuşi groase, bocanci şi de fapt afară era puţin răcoare şi bătea vântul. Vorba lui Andi Anderson, asta numiţi voi „ger”? 😀

Am dat la lopată vreo 15 minute, timp în care Hoimobilul s-a dezgheţat puţin, am ajuns fără emoţii la Cora Lujerului şi am parcat la subsol ca să scap de gheaţă. Nu ştiam că toată planeta venise să-şi facă cumpărăturile de la Cora. Câţiva cetăţeni mai inspiraţi au folosit Cora Drive, restul s-au îmbulzit să-şi facă provizii pentru codul portocaliu.  Citeşte tot articolul

Online: Grijă mare la declaraţii

question_answer0
IN Casual stuff

E foarte frumos să dăm interviuri pe IQads şi pe Smark şi pe AdHugger, dar ideal ar fi să ne gândim foarte bine înainte să facem asta. Pentru că nu vor citi numai oamenii pe care vrem să-i impresionăm, vor citi şi ăia pe care i-am vrăjit ca să ne păsuiască, ăia pe care pur şi simplu i-am minţit.

De-asta nu e bine să declari că ai nişte clienţi mişto şi că ăia care nu plătesc trebuie trimişi la plimbare când tu spui furnizorului de servicii că acei clienţi mişto au dat ţeapă.

De-asta nu e bine să declari ce rezultate financiare bune ai când angajaţii tăi sunt sfătuiţi să îndure salarii mizere pentru că n-are compania bani.

Şi tot de-asta nu e bine să explici cât de bine gândită e cultura ta organizaţională şi ce fericiţi sunt oamenii când ei, de fapt, fac overtime la greu şi pleacă unde văd cu ochii imediat ce au prima ocazie.

În cazul de faţă băieţii de la Marks ar fi trebuit să se abţină. Sau măcar să nu declare singuri că au avut 60 de popriri pe conturi în 3 ani! Nu ştiu câte firme au ei în grupul respectiv, dar 60 de popriri înseamnă cam 2 popriri în fiecare lună, ceea ce e extrem de dubios. Chiar vrei să declari asta sau pur şi simplu vorbeşti fără să gândeşti?

O glumă nu poţi să mai faci

question_answer10 comentarii
IN Casual stuff

De când s-a deschis un Lidl foarte aproape de mine, am devenit abonat. Cred că ajung de vreo 3 ori pe săptămână ca să cumpăr diverse chestii. Îmi place că sunt locuri destule de parcare, ziua e liber, băbuţele nu prea au cum să ajungă pentru că e de mers cu maşina.

Şi cum oamenii au ditamai raionul de dulciuri, am început să testez de toate, până când m-am oprit la nişte biscuiţi Sondey. Sunt mari, dulci şi au şi un preţ excelent, vreo 6 lei un pachet imens, de 500 de grame.

Eh, şi zilele trecute mă apropiam de finalul unui pachet, aşa că am avut următoarea revelaţie: Citeşte tot articolul

Cine sunt vinovaţii?

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

De 12 ore, de când s-a aflat că accidentul de avion din Munţii Apuseni a avut două victime, toată ţara caută vinovaţi.

„Păi cum, bă, să ajungă pădurarii înaintea SMURDului?”
„Bine că ne ascultă telefoanele şi nu sunt în stare să găsească nişte oameni prăbuşiţi”
„De ce nu s-a acţionat mai repede?”
„Cum e posibil să ajungă mai repede nişte băieţi pasionaţi de offroad?”

(a se observa că şi băieţii de la offroad au ajuns primii, şi pădurarii au ajuns primii, şi localnicii)

Problema cea mare e că lumea nu caută vinovaţii pentru a lua măsuri. Nu. Cei mai mulţi caută vinovaţii ca să-i înjure straşnic şi să-şi vadă de viaţă. În ţările civilizate astfel de accidente dau naştere unor proceduri. Mereu mai stricte, mereu mai sigure.

Iar apropo de semnal şi localizarea avionului, pot să vă spun că cei 4 supravieţuitori au avut zile. Am bătut în lung şi în lat ţara asta în ultimii ani şi sunt mari porţiuni în care nu ai semnal deloc. Zero. GPS nici atât. Şi fără celula aia prin care i-au reperat cât de cât, şi care le-a salvat viaţa până la urmă, erau condamnaţi la moarte cu toţii. Chiar dacă au avut noroc de un pilot bun.

Good job!

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

tudoran_sony

Cum ştii că ai făcut o treabă bună cu o campanie de comunicare? De obicei măsori rezultatele şi dacă ai zeci de apariţii în presă şi pe bloguri, foarte mult buzz stârnit în social media şi o prezenţă decentă pe radio poţi spune că te-ai descurcat bine. Dar când un alt brand, care nu ţi-e client, recunoaşte personajul pe care l-ai creat, abia atunci poţi să zici că ai făcut o treabă excelentă şi ideea ta a rămas în mintea tuturor.

În cazul de faţă Cosmin Vikingul a ajuns pe o cutie personalizată de Sony pentru mister Tudoran. Dovadă metalică a notorietăţii de care s-a bucurat toată lansarea serialului Vikings în România. Good job, Golin Harris!

Câteodată e suficient să nu schimbi nimic

question_answer0
IN Casual stuff

priNeamt_house

La mijlocul lui decembrie am fost la a doua tură #priNeamţ şi abia aşteptam să văd zona aia superbă acoperită de zăpadă. Trebuie să recunosc că ăsta a fost principalul motiv pentru care am plecat la drum cu o mulţime de lucruri de făcut şi doar câteva zile până la final de an.

N-am avut parte de nămeţi, dar am revăzut câteva din locurile care mi-au intrat la suflet la prima ediţie. Mai mult, am reuşit să observ cum a evoluat Piatra Neamţ de la un an la altul, cum a evoluat evenimentul, cum s-au schimbat lucrurile din punct de vedere al organizării. Citeşte tot articolul

Muzeul Simu vs. Hala Matache

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

S-a inaugurat Bulevardul Uranus, NicuŞordan se dă cu fundul de pământ şi o arde activist, că trebuie să construim înapoi Hala Matache pe locul bulevardului, că e demolată ilegal. Şi dacă tot suntem la capitolul ăsta, hai să reconstruim şi cartierul Uranus, cel în amintirea căruia a fost botezat acest nou bulevard. Cartierul Uranus era pe dealul pe care şade acum Casa Poporului, păcat că pe vremea comuniştilor nu erau niciun Nicuşor care să apere un cartier întreg. Citeşte tot articolul

O scurtă poveste despre solidaritate şi principii

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

Am urmărit cazul învăţătoarei care cerea cadouri pentru tot colectivul şcolii nr. 10 din Capitală. Simona Tache i-a luat un interviu mamei care a făcut înregistrarea, Inspectoratul a concluzionat că oamenii dădeau şpagă de bunăvoie. De ce s-a ajuns la această concluzie? Probabil că majoritatea părinţilor au declarat că dau din dorinţa proprie şi degeaba s-a revoltat o singură nebună. Pentru că nu avem noţiunea de solidaritate. Noi ne apărăm nevoile şi neamul, unde neam se rezumă la neamuri şi n-are nicio legătură cu poporul.

Am trăit o poveste similară acum 4 ani, când m-am revoltat împotriva unei profesoare din facultate. În timpul examenului desfăşurat pe parcursul a 10 minute toată lumea tăcea. După examen, când a plecat profa, revoltă totală. „Băi, nu se poate aşa ceva, asta îşi bate joc de noi„. Am depus o plângere la decan, când a venit momentul să semneze cineva sau să susţină neregulile, toţi s-au dat răniţi. „Hai că a zis că ne dă note mari, nu contează până la urmă cum am dat examenul, important e să intrăm în licenţă, avem probleme mai grele pe cap” şi aşa mai departe.

Am eşuat atunci în demersul meu pentru că n-aveam foarte multe dovezi, conducerea era de partea greşită a baricadei şi eram singur, iar profesoara respectivă a rămas la catedră, cam cu aceleaşi obiceiuri, poate cu ceva mai multă băgare de seamă în următorii ani. Din păcate, cred că în aceeaşi situaţie se va afla şi doamna de la Şcoala 10. Oameni nu vor „să se complice”, preferă să aleagă varianta comodă, uneori se tem de represalii.

Închei cu concluzia unei colege de facultate, concluzie care mi se pare definitorie şi în acest caz şi pe care am promis că n-o voi uita cât trăiesc:

Fac ceva pe integritatea voastră.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu