La invitaţia Mariei Isopescu, în seara asta merg la Radio3Net, la emisiunea Microfonul deschis: Web 2.0 (talk-show despre online, tehnologie, digital). Începând cu orele 21:00 voi vorbi despre 2013 Media Recap, despre colaborarea cu GolinHarris, despre trendurile pentru 2014, despre ediţiile precedente ale Media Recap.
Deoarece colega Raluca Duţă e într-un loc cu soare, o să-mi revină mie sarcina să reprezint şi Bridgeul GolinHarris la microfon. Should be fun 😀
Recent am asistat la discuţia unor oameni din companii care se plângeau de lipsa de informaţii live de la diverse evenimente din industria de comunicare. Erau oameni care n-au reuşit să ajungă la anumite evenimente şi ar fi dorit să citească pe Twitter şi Facebook concluzii, idei exprimate de speakeri, statistici din studiile prezentate. Însă de la o vreme încoace ne-am obişnuit (şi mă includ aici pentru că pic uneori în acest păcat) să vorbim fără să spunem nimic despre evenimentul în sine.
Le ştiţi, sunt tweeturile alea clasice:
Am ajuns la #evenimentdecomunicare, cine mai e pe aici?
Sala plină la #conferinţaX, aşteptăm prezentările!
Pe urmă clasicele poze cu ce-au pregătit partenerii în standurile de pe holuri (bomboane, magneţi de frigider, poze cu hostese).
Şi, nu în ultimul rând, tweeturile care mă enervează cel mai tare:
Foarte tare prezentarea lui X de la #eveniment!
Le zice bine de tot Cutare la #conferinţă! Mereu e o plăcere să-l asculţi.
Ok, ne bucurăm că e foarte tare, dar zi-ne şi nouă despre ce e vorba dacă tot te apuci să dai ceva pe hashtag. Şi nu, nu e vina organizatorilor că nu suntem noi în stare să extragem un singur citat şi să-l dăm pe Twitter.
De fiecare dată când nu merge ceva cum trebuie pe Facebook şi completaţi nervoşi un formular la care ştiţi că n-o să vi se răspundă prea curând, mai aruncaţi un ochi pe harta asta. Bugetul cheltuit de companiile din Europa Centrală şi de Est pe Facebook reprezintă 0,70% din bugetul total. Asia stă mai bine decât noi, America Latină stă mai bine decât noi. Practic, în ochii ălora de la Facebook, suntem mai importanţi decât africanii şi decât pinguinii din Antarctica. Şi, dacă stau bine să mă gândesc, africanii s-ar putea să ne depăşească pentru că au mai multe conturi.
Poză apărută recent pe contul de Instagram al unei actriţe care joacă în Suits. Ce observăm? Zăpadă pe trotuar, în New York. Zăpadă care este murdară şi care pare a fi rămasă dintr-un morman mai mare. După cum se vede, prin jur e uscat, semn că n-a mai nins de ceva timp.
Dar da, „numai la noi se întâmplă asta”.
La o săptămână de la lansarea internaţională, sezonul 2 din House of Cards vine pe Voyo.ro. Sigur, multă lume l-a văzut deja, dar acest deal mă face să sper că vom avea în curând seriale ce pot fi vizionate legal din România. Dacă conform dealului abia vineri au primit episoadele cei de la Voyo, mi se pare remarcabil că au făcut titrările în doar 6 zile. Pentru un sezon întreg, aproape 13 ore de film, mi se pare un timp excelent.
Sunt tare curios dacă acest delay ţine doar de subtitrare sau aşa e contractul.
Sigur, n-o să dispară pirateria de tot, dar vor fi mulţi oameni care vor prefera să vadă aşa serialele. E legal, e comod şi acum e aproape în timp real.
Ştiu că băieţii ăia au paraşută, dar tot mi se pare că trebuie să fii puţin nebun ca să mergi pe sârmă între două baloane aflate la mii de metri altitudine.
A se observa că firma de baloane se cheamă Kon-Tiki. Prieteni ştiu de ce 🙂
N-avem prea mulţi oameni cu viziune în turismul românesc, n-avem servicii decente, abia acum ies la suprafaţă câteva hoteluri decente. Multe din ele la mare sau la munte, multe din ele gândite pentru turiştii români.
Însă din când în când mai apare câte o idee mişto, care e pusă în aplicare bine. Şi-apoi descoperim că e făcută de nemţi 🙂
Complexul Valea Verde din Cund e undeva prin judeţul Mureş, la o oră de Sighişoara, într-un sat slab populat. Acolo au făcut nişte nemţi un complex cu 6 apartamente şi 5 case, totul complet restaurat. O experienţă săsească în adevăratul sens al cuvântului.
E clar poziţionat premium, de la site până la fotografii şi atenţia la detalii din comunicare, iar asta se vede şi în preţuri. Însă îmi propun să ajung anul ăsta, cu vreo ocazie specială. În plus, cazarea porneşte de la 55 de euro pe noapte ceea nu e o avere.
Am dat azi o fugă până la mare şi m-am plimbat puţin prin Constanţa şi Mamaia. Mazăre zicea recent că e problemă cu investitorii pentru refacerea Cazinoului, că trebuie bani mulţi. De fapt, Mazăre are două probleme mari de tot, care nu se rezolvă nici dacă restaurează clădirea aia frumoasă de pe malul mării.
Prima problemă e că atât Constanţa, cât şi Mamaia sunt două ruine. Constanţa în special în zona Centrului Vechi, Mamaia e aşa de la un cap la altul. Ştiu, vreţi să ziceţi că e iarnă şi e normal, dar la vară o să fie tot o ruină dar cu ceva mai mult soare şi maşini de lux. Sunt o mulţime de clădiri în construcţie, de parcă au vrut să concureze cu ruşii din Soci la concursul „cele mai multe hoteluri neterminate”. Şi multe din ele nu pot fi terminate 3-4 luni. Citeşte tot articolul
Îmi plac oamenii care au curajul să treacă printr-o reconversie profesională. Mi se pare că trebuie să acumulezi foarte mult într-un timp foarte scurt, să compensezi anumite lipsuri.
Şi îmi mai plac oamenii care îşi urmează pasiunile pe bune, nu doar la nivel declarativ. Cristina e unul dintre aceşti oameni. Acum ceva timp şi-a făcut un blog pe care a povestit despre pasiunea ei pentru gătit. Şi am urmărit-o de la distanţă cum evolua cu fiecare reţetă (cel puţin la nivel vizual, n-am avut ocazia să gust). Recent am auzit de la o colegă de facultate că s-ar fi apucat de un curs de gătit, iar acum am aflat că a absolvit cu brio şi face parte din echipa de bucătari de la Howard Johnson. Citeşte tot articolul
Dincolo de antipatiile pe care le-a stârnit, dincolo de miştourile directe sau pe la colţuri, nu pot să nu remarc evoluţia lui Adrian.
Nu încerc să fac reclamă, nu mă pricep și nu cred că lumea va începe să rupă rafturile de biscuiți pentru micul dejun doar pentru că eu m-am lăsat cucerit de belVita. Povestesc o experiență, despre cum mi-am schimbat – în bine, sper – atât obiceiurile matinale, cât și pe cele alimentare.
Un citat devenit clasic dintr-un advertorial care se vedea de pe Empire State Building.
Problema apare când astfel de campanii (care înșeală încrederea unui public și care se joacă cu imaginea un personalități publice) chiar sunt eficiente. Dacă sunt eficiente, avem o poveste de succes în industrie.
O reacţie la campania de teasing a celor de la Heineken cu bărboşii.
Comentariile sunt închise, ideea nu e să se stârnească o polemică, vreau doar să punctez o evoluţie.
