S-a inaugurat Bulevardul Uranus, NicuŞordan se dă cu fundul de pământ şi o arde activist, că trebuie să construim înapoi Hala Matache pe locul bulevardului, că e demolată ilegal. Şi dacă tot suntem la capitolul ăsta, hai să reconstruim şi cartierul Uranus, cel în amintirea căruia a fost botezat acest nou bulevard. Cartierul Uranus era pe dealul pe care şade acum Casa Poporului, păcat că pe vremea comuniştilor nu erau niciun Nicuşor care să apere un cartier întreg. Citeşte tot articolul
Casual stuff
IN Casual stuff
Am urmărit cazul învăţătoarei care cerea cadouri pentru tot colectivul şcolii nr. 10 din Capitală. Simona Tache i-a luat un interviu mamei care a făcut înregistrarea, Inspectoratul a concluzionat că oamenii dădeau şpagă de bunăvoie. De ce s-a ajuns la această concluzie? Probabil că majoritatea părinţilor au declarat că dau din dorinţa proprie şi degeaba s-a revoltat o singură nebună. Pentru că nu avem noţiunea de solidaritate. Noi ne apărăm nevoile şi neamul, unde neam se rezumă la neamuri şi n-are nicio legătură cu poporul.
Am trăit o poveste similară acum 4 ani, când m-am revoltat împotriva unei profesoare din facultate. În timpul examenului desfăşurat pe parcursul a 10 minute toată lumea tăcea. După examen, când a plecat profa, revoltă totală. „Băi, nu se poate aşa ceva, asta îşi bate joc de noi„. Am depus o plângere la decan, când a venit momentul să semneze cineva sau să susţină neregulile, toţi s-au dat răniţi. „Hai că a zis că ne dă note mari, nu contează până la urmă cum am dat examenul, important e să intrăm în licenţă, avem probleme mai grele pe cap” şi aşa mai departe.
Am eşuat atunci în demersul meu pentru că n-aveam foarte multe dovezi, conducerea era de partea greşită a baricadei şi eram singur, iar profesoara respectivă a rămas la catedră, cam cu aceleaşi obiceiuri, poate cu ceva mai multă băgare de seamă în următorii ani. Din păcate, cred că în aceeaşi situaţie se va afla şi doamna de la Şcoala 10. Oameni nu vor „să se complice”, preferă să aleagă varianta comodă, uneori se tem de represalii.
Închei cu concluzia unei colege de facultate, concluzie care mi se pare definitorie şi în acest caz şi pe care am promis că n-o voi uita cât trăiesc:
Fac ceva pe integritatea voastră.
Un experiment de urmărit
question_answer2 comentarii
Apropo de toată discuția cu advertorialele marcate care se desfășoară și la noi de vreo juma de an, cei de la New York Times încep săptămâna asta un experiment interesant. Pe lângă redacţia clasică, vor avea şi o redacţie care va produce „native advertising”.
Native advertising, also known as branded content, is information provided by marketers that is designed to look more like the articles it appears alongside.
Branded content e un termen care mi se pare foarte potrivit, şi pe care îl folosesc de vreo 2 ani. De altfel, campaniile de pe acest blog conţin tagul branded.
Cred că experimentul celor de la NYT va răspunde la nişte întrebări legate de reacţia utilizatorilor faţă de conţinutul publicitar marcat. Teoretic, chiar dacă e marcat drept branded content, acest conţinut este valoros, deci merită citit. Totuşi, utilizatorii se feresc cât pot de advertoriale, deci e posibil ca acest tip de conţinut să fie complet ignorat.
Cele mai importante idei:
The paid pages would have a blue border, and “visually, through design cues, it will be made clear that this is not coming from the newsroom.
The ads will be created by members of the advertising staff.
E urgent!
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
La începutul lui 2013 am avut o întâlnire cu nişte cetăţeni care ziceau că vor să înceapă promovarea în online. Îşi doreau un site nou, un magazin virtual şi prezenţă pe reţelele de socializare. Am fost la vreo două întâlniri, am aflat ce-şi doresc, am făcut o ofertă. De fiecare dată ne-au zis că e super urgent, că îşi doresc să fie prioritate absolută pentru noi proiectul lor. Până la urmă n-au mai dat niciun semn, am făcut follow-up de câteva ori şi am renunţat.
Înţeleg că nu le-a plăcut faţa noastră, sau poate că li s-a părut că nu ne potrivim cu ideile lor. Deşi, sincer să fiu, de când am fondat Superior Media nu ni s-a întâmplat de prea multe ori să nu fim deloc pe aceeaşi lungime de undă cu un client. Dar e ok, accept. Însă când tu, companie măricică, zici că te grăbeşti foarte tare să-ţi faci site şi la un an distanţă ai în continuare un Jpeg cu „Pagină în construcţie, Website Coming Soon”, tind să cred că problema e la tine. E drept că nici noi n-am întrebat ce înseamnă „urgent”, poate voiau să spună că lansează siteul undeva în următorii 5 ani.
Un gând pentru 2014
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
Cred că o idee bună pentru 2014 ar fi să nu mai punem botul la tot felul de poveşti de succes fabricate. Să privim dincolo de ce ni se transmite, de imagini construite cu migală fără fundament. Să ne dăm seama că oamenii care se preocupă mai mult să ne spună cât de plini de succes sunt, cât de bine se distrează, ce prieteni minunaţi au, ce business înfloritor, cât de mult călătoresc, ce viaţă bună au, nu prea au timp în realitate să facă toate astea.
Sunt prea mulţi oameni care nu-şi fac deloc PR şi pe care nu dăm doi bani, dar care ne dau clasă din multe puncte de vedere. Şi nu-i vedem pentru că sunt ocupaţi să muncească, să trăiască, să se bucure de ce au. În timp ce vă gândiţi la asta uitaţi un link cu 450 de poze de la Revelionul meu absolut fabulos. M-am distrat atât de bine! Sunt un minunat.
Du-te tare!
question_answer0
IN Casual stuff
You’re riding high in April, Shot down in May
Dragă 2013, pa. Ai fost prost. Noroc cu o gaşcă foarte mişto de prieteni, altfel ai fi fost foarte prost, poate cel mai prost an ever. Dar am scos-o la capăt fără pagube prea mari. În 2013 am pierdut pe cineva drag, dar am câştigat o mulţime de prieteni, mulţi dintre ei fiind la un singur telefon distanţă. Citeşte tot articolul
Într-o viaţă de om
question_answer4 comentarii
IN Casual stuff
În Primul an de publicitate se vorbeşte mult despre Reese Palley, un american despre care Bogdan Enoiu spune că ar fi fost agent CIA, iar mulţi din ceilalţi intervievaţi povestesc o mulţime de lucruri interesante. Cert e că omul avea vreo 70 de ani când a venit Revoluţia şi se nimerise în portul Constanţa la bordul iahtului său de 25 de metri.
S-a apucat de afaceri, a fondat firma Rom-KU alături de Adrian Drăghici şi a pus bazele advertisingului românesc. Mai sus îl vedeţi într-o poză cu autobuzele iscripţionate cu brandul Camel. Eu mi le amintesc perfect, au circulat prin Bucureşti până pe la începutul anilor 2000. Citeşte tot articolul
Cine rămâne?
question_answer4 comentarii
IN Casual stuff
Mi-am recuperat nişte feeduri dintr-un reader mai vechi pe care îl foloseam acum 3-4 ani şi am făcut un import în The Old Reader. Nu că aş avea prea mult de citit, dar poate că voi mai arunca un ochi din când în când pentru ceva resurse de advertising, mi-e dor să citesc şi alte chestii în afară de cele viralizate.
Şi cum mă plimbam eu prin vreo 300 de bloguri mi-am dat seama că sunt extrem de multe abandonate. O mulţime de oameni care scriau bine, atât din ţară cât şi din afară, şi care au renunţat de mai bine de 1 an. Pe unii îi cunosc personal şi ştiu că nu mai au timp să scrie, alţii pur şi simplu au dispărut, ba chiar şi-au închis de tot blogurile. Şi e păcat de atâtea idei mişto care s-au pierdut.
Dar până la urmă asta e provocarea cea mai mare, să treci testul timpului. Să rămâi motivat, să îţi cultivi inspiraţia şi să-ţi găseşti timp pentru scris. Doar dacă îţi iese ai şansa să laşi ceva în urmă.
Micile chestii simpatice de sărbători
question_answer0
IN Casual stuff
În anii trecuţi am avut brad interactiv, urări pe hartă în aplicaţie de Facebook, acum avem şi primul colind interactiv.
Siteul e aici, e o jucărie simpatică cu care vă puteţi pierde 3 minute şi e făcut pentru o cauză nobilă. Există şi o aplicaţie de Facebook pe pagina SOS Satele Copiiilor, beneficiarul direct al acestei campanii. Tot pe microsite aveţi la dispoziţie un buton cu ajutorul căruia puteţi dona din 2-3 clicuri 5 lei sau cât vă lasă inima.
În continuare pe poziţii
question_answer0
IN Casual stuff
Pentru cei care n-au plecat în Dubai anul ăsta de Crăciun şi au chef să mai citească una-alta, vă aştept pe aici. Rămânem pe poziţii, ca de obicei. Continuăm programul de postări în fiecare zi, că doar de-asta există vacanţe, să citeşti chestii mişto şi să scrii pe blog. Mai ales dacă faci Revelionul în Bucureşti.
Am pregătit deja câteva materiale restante, pe lângă tradiţionalele topuri cu reclame, fotografii şi campanii româneşti.
Dacă vă apucaţi de paranghelii de acum până pe 3-4 ianuarie, vă urez tradiţionalul „Fie ca!”.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
