Casual stuff

IN Casual stuff

Când au venit în România, toată lumea le zicea grecilor de la Koyos că numele magazinului lor e total nepotrivit, că sună cum n-ar trebui. Grecii s-au întors cu spatele şi-au zis cu tupeu (adicătelea au fost coioşi): „Ntz, se pronunţă co-ioş”. Coios sau co-ioş, brandul dispare după doar 4 ani de la lansare, urmând ca magazinul să fie integrat în platforma SensoDays.

Pe lângă povestea cu numele, decizia asta mai are o cauză. Când liderul de piaţă are un singur brand pe care vinde de toate, nu prea mai are sens să ţii 3-4 magazine mici pentru fiecare nişă. Asta au vrut să facă şi cei de la IT&S SA cu integrarea Koyos în SensoDays. Bine, nici numele ăsta nu-i cel mai fericit, ba chiar mi se pare că e mult mai puţin memorabil decât Koyos.

Revenind la naming, cred că povestea cu Koyos trebuie să se întipărească bine de tot în mintea tuturor străinezilor care vin pe piaţa din România fie direct cu nume proaste, fie le schimbă pe alea vechi, pe care le ştia toată lumea, cu unele proaste.

De urmărit cum va evolua Mercador după trecerea la numele OLX. Şi cred că în contextul ăsta va fi mult mai interesant de văzut cum va decurge campania de rebranding a celor de la Romtelecom şi Cosmote în T şi  T-Mobile. În continuare cred că alegerea înţeleaptă pentru piaţa românească ar fi fost (măcar) păstrarea brandului Romtelecom. Treaba asta cu unificarea brandului în mai multe ţări din raţiuni de business e bună, da’ nu mereu.

IN Casual stuff

superscrierea_cititorilor

Anul trecut, prima ediţie „Superscrierea Cititorilor” m-a ajutat să descopăr nişte texte extrem de bune. Iată că a venit din nou momentul ăla din an în care puteţi să-i răsplătiţi pe autorii voştri preferaţi. Fie că scriu pe un blog sau la revistă, fie că sunt mari sau mici, Superscrierea Cititorilor exact asta face, premiază non-ficţiuni pe care publicul le consideră valoroase.

Chiar poţi schimba lumea prin ceea ce citeşti, fie că vorbim de lumea ta sau a celui pe care îl propui în concurs. Dacă ai citit un text extrem de interesant sau emoţionant sau pur şi simplu mişto, înscrie-l aici. Alţi cititori îl vor vota, iar primele 10 articole după numărul de voturi vor fi jurizate de un Juriu al Cititorilor, juriu din care mă bucur să fac parte şi în acest an.

Găsiţi aici regulamentul, după cum vedeţi sunt premii consistente şi pentru cititorul care propune Superscrierea câştigătoare. Până pe 8 iunie aveţi timp să propuneţi. Eu n-am voie să propun articole, dar dacă stau să caut texte bune sigur aş găsi câteva cu adevărat excepţionale scrise din octombrie 2013 până acum. Dacă n-aveţi niciun articol în minte, intraţi să vedeţi ce s-a propus până acum şi votaţi.

IN Casual stuff

ideo_echipa

Nico a întrebat dacă n-aş vrea, eu am zis „DAAAAAAAAA!” şi gata, am intrat în echipa Ideo Ideis. Pe urmă am trecut la treabă. Cam asta e povestea pe scurt.

Poveştile pe lung sper să le scriem de acum încolo. Până atunci vă aşteptăm pe Facebook, TwitterInstagram şi la Alexandria, între 18 şi 26 august. Despre Ideo Ideis am tot scris de-a lungul timpului şi o să mai scriu.

Dacă sunteţi din Alexandria vă aşteptăm să vă înscrieţi pe listele de voluntari.

Dacă nu sunteţi din Alexandria, puteţi să susţineţi festivalul cu o donaţie pe platforma Creştem Idei.

Like, Share, RT, Double Tap, etc.

IN Casual stuff

tucano_cafe O cafenea mişto de tot deschisă în Bucureşti, în buricul târgului: Tucano Coffee, fix vis-a-vis de ASE, pe Dorobanţi. E într-o casă veche, foarte mişto, cea de lângă British Council.

Eram convins că e ceva de fiţe, dar de fapt e un loc foarte ok, care deja strânge o grămadă de lume.

Oferta din meniu e bogată, cu vreo 10 feluri de cheesecake, tarte cu fructe, wrapuri de pui, salate, limonade de mai multe feluri şi ceaiuri cât cuprinde.

Preţurile sunt decente, chiar mici pentru zonă: o apă 5 lei, un santal 7 lei, un cheesecake 11 – 13 lei, o limonadă 11 lei.

Am înţeles că în Republica Moldova e un brand foarte cunoscut, un fel de Starbucks local.

Mai găsiţi poze şi detalii pe Metropotam.

IN Casual stuff

testul_puritatii_aqua

Orice puşti care bătea mingea pe maidan la mijlocul anilor ’90 ştie că apa potabilă din Bucureşti nu se bea. Pentru că avem un oraş imens, greu de administrat, cu ţevi vechi şi o mulţime de probleme privind calitatea apei. Într-o vreme apa era plină de impurităţi, s-a nimerit să fie de-a dreptul tulbure în unele perioade.

Evident, asta nu ne oprea să bem apă de la chiuvetă sau de la orice cişmea de prin parcuri. Mai ales după o partidă încinsă de fotbal. Ţin minte că 30 de minute după ce veneam transpirat de afară n-aveam voie să beau apă. Drept pentru care mergeam să mă spăl în baie şi îmi potoleam setea pe ascuns (încă de când eram mic nu mă înţelegeam prea bine cu regulile).

Ulterior am renunţat să mai consum apă de la robinet şi am trecut pe sucuri/apă minerală. Obiceiul s-a întipărit atât de bine în minte încât la facultate am avut un şoc. Colegii din provincie se plângeau de calitatea proastă a apei din Bucureşti. Şi nu înţelegeam ce-i atâta scandal, doar nu bea nimeni apa aia.

Staţi, ce? Voi chiar beţi apa de la robinet? WOW! Dar toată lumea ştie că apa de la robinet (din Bucureşti) e naşpa.

Aveam să aflu ulterior că sunt locuri pe lumea asta în care apa potabilă e chiar potabilă. Şi oamenii o beau. Ok, şi în Bucureşti se întâmplă asta, dar fără ca apa să fie extrem de bună. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În 2000 Andrei Gheorghe era un fel de zeu al radioului românesc, 13-14 cu Andrei se vedea pe ProTV şi ţin minte că întârziam la şcoală ca să văd emisiunea (eram prin clasa a 5-a sau a 6-a). Audienţele erau uriaşe, showul ala era un fenomen.

Pe urmă a devenit atât de plin de el încât a făcut implozie. A plecat la Antena, a fost implicat în scandalul cu drogurile şi mai apoi a dispărut. 11 ani mai târziu omul e la fel de bun, doar că în momentul ăsta probabil că e prea ocupat să tragă pe nas/fumeze iarbă ca să mai facă emisiuni.

Aveau Paraziţii o piesă care se cheamă „Drogurile schimbă tot„, se potriveşte perfect cu clipul de mai sus.

IN Casual stuff

IMG_8330

Fără îndoială, una dintre problemele cu care ne confruntăm în ultimii 10 ani ţine de durata scurtă de viaţă a multor proiecte mişto. Oamenii au curaj să înceapă lucruri, îşi pun în aplicare ideile, dar ne lipseşte constanţa. În contextul ăsta, nişte băieţi s-au gândit să caute poveşti ale unor businessuri vechi şi să le scrie într-o revistă online.

Proiectul se numeşte The Distance şi sper să nu dispară prea repede 😀 Prima poveste e despre Horween Leather Company – o afacere pornită în SUA în 1905. Merită s-o citiţi. Următoarea apare în iunie, dar puteţi să aflaţi când se publică pe contul de Twitter.

Via

Plesu despre online

question_answer0
IN Casual stuff

Mă rog, el zice de politică, dar partea asta se aplică foarte bine și la online:

Unii, mereu aceiaşi, mă beştelesc crîncen, ceea ce nu duce nicăieri. Nici eu, şi, sper, nici ei, nu trăim din asta. Ceilalţi se irosesc în lungi cafturi intestine, cînd brutale, cînd infantil sarcastice, fericiţi, pare-se, să-şi dea o identitate. Cutărică îl sfîşie pe Cutăroi, Cutăroi îl calcă în picioare pe Cutărică. Cinstit vorbind, această trîntă patetică nu interesează pe nimeni. E un simplu ecou, anonim, al bătăliilor mediocre de la vîrful piramidei politice. Ar fi mult mai profitabil, dacă nemiloşii combatanţi ar mai citi vreo carte, ar asculta ceva muzică, ar face o plimbare în aer liber.

Toată lumea a cam luat-o razna.

Ce ironic

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Avem un clip care face mişto de oamenii ultra conectaţi la toate reţelele sociale posibile. Clipul promovează o aplicaţie/reţea socială. Super logic, nu?

Oricum, îmi place trendul ăsta cu clipuri şi poze despre cât de mult stăm noi pe net. Toate devin instant virale, semn că şi-au atins scopul şi lumea nu mai stă aşa mult pe net. :-j

IN Casual stuff

Mai întâi îţi aduci copilul de 4 ani jumate la un film care are trailerul ăsta. Pe urmă asişti alături de copilul tău la prima scenă din trailer, care e şi fix prima din film, fără niciun stres, în loc să te cari în secunda doi. Din când în când mai exclami mirat: „Ce labagii!”.

În timp ce lumea din sală se prăpădeşte de râs, tu încerci să-i explici copilului tău de ce îşi dau nişte oameni peste faţă cu dildouri imense, de ce se călăresc actorii ăia doi sau de ce un tip mulge o tanti.

Pe alocuri te mai enervezi de glumele făcute într-un film cu fraternităţi din facultăţile americane (!!!), iar la final exclami „Căca-m-aş în el de film, cu glumele lor de labagii!”. Evident, în tot timpul ăsta juniorul a fost lângă tine, pe scaunul din stânga.

Felicitări, tocmai ai demonstrat că eşti un părinte cretin!

Meniu