Am înţeles că se discută (din nou) scoaterea limbii latine dintre materiile obligatorii de la liceu. Eu am făcut filologie, aşa că latina era una dintre disciplinele la care aveam teză (chiar dacă erau două ore pe săptămână).
Am învăţat-o ca pe o limbă străină, ne-am chinuit cu ea, şi acum, aproape 20 de ani mai târziu, tot ce mai ţin minte este a, ae, ae, am, a, a. Declinarea I la singular. Citeşte tot articolul
Între 6 şi 9 februarie are loc campania de reduceri a editurii Taschen, una dintre cele mai mişto edituri de cărţi de artă (şi nu numai). Se poziţionează ca luxury art book publisher, iar multe dintre cărţile lor sunt prin librăriile Cărtureşti.
Au tot felul de cărţi, de la colecţii dedicate unor pictori importanţi până la albume de reclame din anii ’40-’50-’60 etc. La un moment dat am găsit în Cărtureşti The World of Ornament care e fantastică. Citeşte tot articolul
Mi-am început anul cu Sonny Boy, o carte de memorii scrisă de Al Pacino. Am văzut-o într-o librărie pe 2 ianuarie şi n-am lăsat-o din mână până când n-am terminat-o de citit.
E genul de carte care se citeşte foarte uşor, iar dacă îţi place de Pacino şi ştii câte ceva despre filmografia lui, cartea asta o să fie o bucurie.
M-a făcut să vreau să văd sau să revăd multe dintre filmele lui, în frunte cu The Godfather. Citeşte tot articolul
Anul ăsta, Antonia a primit de Crăciun seria completă a cărţilor Harry Potter. Ocazie cu care am descoperit ce „scandal” a fost între adepţii vechii traduceri şi cei ai traducerii noi, de la editura Arthur. Povestea e veche (are mai bine de 6 ani), însă continuă pe Facebook, Reddit şi în comentariile unor bloguri,
Eu am descoperit Harry Potter prin clasa a cincea sau a şasea. Circula prin clasă o carte care făcea furori, aşa că am împrumutat-o şi eu de la Radu, colegul meu de bancă de la vremea respectivă şi am citit aşa primele 3 volume. Mi-au plăcut super mult, apoi i-am convins pe ai mei să-mi cumpere a patra carte când a apărut. Asta era prin 2002. Ţin minte şi acum că Radu a primit volumul 4, „Pocalul de foc” fix când a apărut în limba engleză, după ce părinţii lui au fost la Londra pentru o călătorie de business. Imaginaţi-vă ce plus de magie a adus amănuntul ăsta, cine făcea călătorii de afaceri la începutul anilor 2000? Nici nu mai ştiu în ce domeniu lucrau părinţii lui. Probabil că de-asta nici n-am mai împrumutat de la el cartea, că voiam s-o citesc în română. Citeşte tot articolul
Weekendul ăsta se întâmplă Bookfest, am trecut pe acolo și am pus ochii (și mâna, desigur) pe câteva titluri interesante. Citeşte tot articolul
Am luat cartea asta prin ianuarie, când am prins niște reduceri la Taschen. 15 euro pentru o ditamai cărțulia pe format mare.
Abia acum am început s-o citesc și mi se pare absolut fascinantă. Pentru că oferă o nouă perspectivă privind cel mai celebru portret din istoria jurnalismului. Care a apărut în revista Esquire în aprilie 1966 și poate fi citit aici. E un text super lung, care acum se studiază la școli de jurnalism din întreaga lume. Citeşte tot articolul
Am văzut recomandarea la Tudor Giurgiu pe Facebook şi am cumpărat imediat cartea, e un subiect despre care ştiam destul de puţine lucruri. Auzisem despre simpatiile legionare ale unor intelectuali români, dar nu ştiam atâtea detalii precum cele expuse de Cristina Bejan.
Studiul urmăreşte viaţa Asociaţiei Criterion şi reconstituie evenimentele petrecute între 1932 şi 1935 pe baza jurnalelor unor membri precum Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Mihail Polihroniade, Emil Cioran sau Mircea Vulcănescu. Citeşte tot articolul
De mult n-am mai dat peste o carte pe care s-o citesc atât de repede. Am pus mâna pe ea luni și în vreo două zile am terminat-o. Se numește ”Cum să te ratezi cu demnitate” și e scrisă de Octav Gheorghe, publicitar cu ștate vechi. Aș zice că e unul dintre greucenii industriei, care între timp s-a apucat și de scris scenarii de film. A scris pentru Ruxx, pentru One True Singer, iar acum lucrează pentru ”Subteran”, primul serial românesc produs de Netflix, în care Florin Piersic Jr. are rol principal. Citeşte tot articolul
La începutul lunii au fost reduceri pe siteul Taschen – o editură din Germania care scoate nişte cărţi foarte mişto. Probabil că aţi mai văzut prin Cărtureşti diferite cărţi de-ale lor, în special pe artă au nişte serii foarte mişto.
Nu ştiu cum am nimerit acolo fix când erau reduceri, e posibil să fi intrat înainte şi să fi fost retargetat în perioada respectivă. Cert este că anunţau reduceri de până la 75% la unele titluri.
Cărţile lor sunt destul de scumpe, pornesc de pe la 89 de lei pentru seria cu artişti celebri. Vorbesc de preţul din Cărtureşti, desigur. Pe siteul oficial cărţile respective sunt 15 euro, deci nu e o diferenţă uriaşă dacă iei în calcul şi transportul.
Antonia a început anul ăsta un Art Club numit Les Émotions. Şi-a propus să formeze o comunitate în jurul iubitorilor de artă care nu au neapărat o pregătire în domeniu.
În ianuarie a organizat prima ediţie a Art Clubului, dedicat lui Gustav Klimt. Vreo 12 oameni care activează în domenii diferite (de la PR la robotică) au fost la MINA, muzeul de artă imersivă, şi au avut văzut expoziţia dedicată lui Gustav Klimt. Apoi au stat câteva ore la discuţii despre arta lui Klimt şi au pictat cu foiţă aurie pentru a vedea cât de greu e să lucrezi cu un astfel de material. Citeşte tot articolul
