Educatie&Literatura

IN Educatie&Literatura

Am încheiat prima sesiune din cele 4 de la Masterul de Istoria Mentalităţilor. Trei note de 10, două note de 9. La Etică am luat 9 pentru că am făcut cam pe fugă proiectul, la Antropologie Culturală am pierdut un punct pe o tehnicalitate (am uitat să ordonez alfabetic bibliografia). Oricum nu mi se părea chiar de 10 lucrarea.

Am făcut ultimul proiect despre arhetipurile în care se încadrează Nicolae Malaxa. Dacă tot cititsem cartea despre plecarea lui în SUA, am completat cu nişte studii şi cu arhetipurile lui Jung. Cred că n-ar fi o idee rea să şi public pe aici proiectele astea, dar mă mai gândesc.

Alex de acum 16-17 ani ar fi râs dacă i-aş fi spus că am rezultatele astea. Fiind premiant inclusiv prin liceu, nu aveam nimic împotriva „tocilarilor”, doar că în facultate am considerat că am lucruri mai bune de făcut. E un alt subiect de ce nu mi-a plăcut mie o bună parte din facultate, mi-am explicat abia după mulţi ani. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Sunt în sesiune. Am intrat pe 15 ianuarie, terminăm pe 6 februarie. Cel puţin aşa este la Universitatea Bucureşti. 

Sesiunile din facultate erau nişte perioade în care speram să ies cât mai bine cu un efort minim. Acum se vede că fac un master de plăcere, la aproape 40 de ani. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Clădirea Facultăţii de istorie din Palatul Universităţii este în renovare din 2023. Teoretic, ar fi trebuit să dureze 5 ani renovarea întregului Palat, dar au trecut 3 ani şi n-au terminat nici Istoria. Urmează Matematica, Geografia şi Literele (cred că şi Chimia, care e lipită de Istorie, nu mi-e clar dacă au renovat-o acum sau nu).

În septembrie 2025 se vorbea despre finalizarea lucrărilor la Istorie până la finalul anului. La momentul respectiv lucrările erau gata în proporţie de „80%„. Citez, că aşa au zis ei, n-am fost să verific proiectele. Citeşte tot articolul

Înainte să dau peste cartea asta, nu ştiam mare lucru despre ce-a făcut Nicolae Malaxa după Al Doilea Război Mondial. De fapt, nici nu ştiam că a ajuns în SUA, presupuneam doar că a plecat undeva în Vestul Europei.

La fel cum nu ştiam nici cât de bogat era Malaxa cu adevărat. Ştiam că era unul dintre cei mai bogaţi oameni din Estul Europei în momentul lui de glorie (Dictatura Carlistă), dar nu-mi imaginam că era atât de bogat încât să fie considerat un mare bogătaş la nivel internaţional. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Când am terminat facultatea n-aveam niciun gând să fac şi master. De fapt, nici nu m-am grăbit să-mi dau licenţa pentru că ştiam că sunt mici şansele să mi se ceară pe undeva. Având propria agenţie, n-a fost niciodată nevoie să prezint diplome pentru angajare. De-a lungul anilor m-au mai abordat diferiţi head hunteri pentru nişte poziţii, dar nu am ajuns niciodată în punctul în care să fie nevoie de documente. 

Fast-forward nişte ani mai târziu, am descoperit în primăvară Istoria Ideilor, Mentalităților și Culturii de Masă, un program de master de la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti. Și mi s-a părut atât de interesant încât să merite să-mi dau licența și să mă întorc la școală. Sunt din nou student, în următorii 2 ani voi avea multe seri ocupate cu niște cursuri pe care abia aștept să le încep. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Anul ăsta se împlinesc 15 ani de când am terminat facultate (şi tot 15 de când am pornit Superior Media, că sunt legate cele două momente). La momentul respectiv nu aveam niciun gând legat de masterat, nu exista nicio miză din punct de vedere profesional. Nu-mi trebuia nicăieri masterul. Motiv pentru care nici nu m-am agitat să-mi iau licenţa. 

Şi iată-mă acum, proaspăt student la master, la aproape 37 de ani. Dacă totul merge bine şi îl termin la timp, o să am aproape 39 de ani la susţinerea dizertaţiei. Ok, dar ce s-a schimbat? De ce mă apuc acum de un master (de care nu am neapărat nevoie). Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Am înţeles că se discută (din nou) scoaterea limbii latine dintre materiile obligatorii de la liceu. Eu am făcut filologie, aşa că latina era una dintre disciplinele la care aveam teză (chiar dacă erau două ore pe săptămână). 

Am învăţat-o ca pe o limbă străină, ne-am chinuit cu ea, şi acum, aproape 20 de ani mai târziu, tot ce mai ţin minte este a, ae, ae, am, a, a. Declinarea I la singular. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Între 6 şi 9 februarie are loc campania de reduceri a editurii Taschen, una dintre cele mai mişto edituri de cărţi de artă (şi nu numai). Se poziţionează ca luxury art book publisher, iar multe dintre cărţile lor sunt prin librăriile Cărtureşti. 

Au tot felul de cărţi, de la colecţii dedicate unor pictori importanţi până la albume de reclame din anii ’40-’50-’60 etc. La un moment dat am găsit în Cărtureşti The World of Ornament care e fantastică. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Mi-am început anul cu Sonny Boy, o carte de memorii scrisă de Al Pacino. Am văzut-o într-o librărie pe 2 ianuarie şi n-am lăsat-o din mână până când n-am terminat-o de citit.

E genul de carte care se citeşte foarte uşor, iar dacă îţi place de Pacino şi ştii câte ceva despre filmografia lui, cartea asta o să fie o bucurie. 

M-a făcut să vreau să văd sau să revăd multe dintre filmele lui, în frunte cu The Godfather. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Anul ăsta, Antonia a primit de Crăciun seria completă a cărţilor Harry Potter. Ocazie cu care am descoperit ce „scandal” a fost între adepţii vechii traduceri şi cei ai traducerii noi, de la editura Arthur. Povestea e veche (are mai bine de 6 ani), însă continuă pe Facebook, Reddit şi în comentariile unor bloguri,

Eu am descoperit Harry Potter prin clasa a cincea sau a şasea. Circula prin clasă o carte care făcea furori, aşa că am împrumutat-o şi eu de la Radu, colegul meu de bancă de la vremea respectivă şi am citit aşa primele 3 volume. Mi-au plăcut super mult, apoi i-am convins pe ai mei să-mi cumpere a patra carte când a apărut. Asta era prin 2002. Ţin minte şi acum că Radu a primit volumul 4, „Pocalul de foc” fix când a apărut în limba engleză, după ce părinţii lui au fost la Londra pentru o călătorie de business. Imaginaţi-vă ce plus de magie a adus amănuntul ăsta, cine făcea călătorii de afaceri la începutul anilor 2000? Nici nu mai ştiu în ce domeniu lucrau părinţii lui. Probabil că de-asta nici n-am mai împrumutat de la el cartea, că voiam s-o citesc în română. Citeşte tot articolul

Meniu