Anul ăsta a fost sărbătoare pentru fanii Harry Potter, care s-au putut bucura nu numai de o carte nouă, ci şi de un film legat de lumea magicienilor.
Mă rog, ambele au venit cu steluţele de rigoare, cartea fiind, de fapt, o piesă de teatru, iar filmul fiind un prequel la lumea lui Harry Potter. N-aveam aşteptări mari de la carte, în timp ce filmul părea promiţător din trailer. Citeşte tot articolul
Cred că Westworld e serialul vedetă pentru HBO pe sfârşitul ăsta de an. Conceptul e extrem de interesant: nişte oameni cu mulţi bani plătesc pentru a intra într-un soi de joc cu realitate virtuală ce se petrece într-un decor western. Invitaţii au un timp limitat să facă tot ce le trece prin cap, să omoare, să înşele, să se îndrăgostească de alţi invitaţi sau de personaje din joc. La fiecare nou ciclu jocul se resetează şi lucrurile o iau de la zero, cam ca în „Ziua Cârtiţei”.
Conceptul jocului mi-a adus aminte de un TV show difuzat în anii ’90 pe Tele7abc (cred!) – Fantasy Island. Dacă aveţi mai mult de 25 de ani sigur vi-l amintiţi. Dacă acolo oamenii puteau fi orice voiau ei prin intermediul magiei, aici explicaţia e dată de lumea virtuală. Şi dacă tot v-am adus aminte, găsiţi aici un episod întreg din Fantasy Island. Citeşte tot articolul
Săptămâna trecută am fost la vizionarea de presă a noul film produs de HBO Europe, Valea Mută.
Mini-seria va avea 4 episoade de câte o oră, e regizat de Marian Crişan şi are un scenariu adaptat după un format norvegian.
Deşi teaserele sunt promiţătoare, n-am plecat spre vizionare cu aşteptări prea mari. În timp ce Umbre mi-a plăcut foarte mult, În derivă şi Rămâi cu mine nu m-au prins. Citeşte tot articolul
https://www.youtube.com/watch?v=XWxyRG_tckY
Momentan am văzut doar primele două episoade, dar este absolut bestial. Mi-a dat aceleaşi senzaţii pe care le aveam urmărind Dosarele X sau The Twilight Zone când eram mic. De fapt, serialul produs de Netflix e realizat cam în aceeaşi manieră, un thriller rupt parcă din anii ’90.
Poate părea scary, dar nu este deloc. Stranger Things te intrigă, îţi provoacă dependenţă, te face să vezi episod după episod.
Deşi o să vă sară în ochi numele Winonei Ryder, după primele episoade o să vă daţi seama că Millie Bobby Brown este fabuloasă în rolul lui Eleven. Şi are doar 12 ani!
E al doilea an consecutiv în care îmi propun să ajung la Noaptea albă a filmului românesc şi se nimereşte să fiu plecat din Bucureşti fix în acel weekend.
Dacă sunteţi în oraş astăzi, vă recomand cu căldură să mergeţi măcar la unul dintre filmele româneşti ce se proiectează până târziu în noapte.
Programul complet este aici.
Eu vă recomand Sieranevada, Două lozuri (mi-ar fi plăcut să-l văd) şi seria de scurtmetraje de la TIFF (la Deschis Gastrobar şi J’ai Bistro).
Intrarea e liberă peste tot.
Marfa şi banii e cel mai bun film românesc post-decembrist. Moartea Domnului Lăzărescu e al doilea. Cam aşa aş rezuma aşteptările mele legate de filmele lui Cristi Puiu. Aşteptări care au fost crescute şi de laudele pe care le-am tot auzit de la prieteni mai mult sau mai puţin cinefili. Şi-apoi a început filmul, cu un cadru lung şi static, cam de vreo 5-7 minute aşa. Suficient cât să-ţi taie entuziasmul. Te aşezi mai bine în scaun şi aştepţi. Când, în sfârşit, începe filmul te trezeşti că ai un zâmbet pe faţă. E surprindere, pac! Ţi s-a servit prima doză de conflict cu nuanţe de absurd.
Când povestea se mută în Colentina, într-o familie mare, plină de toate tipologiile posibile, îţi dai seama că regizorul tocmai ţi-a instalat o oglindă în faţă şi te lasă să te admiri. De fapt, cred că asta le place oamenilor la Sieranevada, e o oglindire excelentă a familiei româneşti. Cu decreţeii, cu copii făcuţi în euforia de după revoluţie, baba comunistă, conflictele puse pe repeat şi dramele nespuse.
Mi-a plăcut că pentru prima oară într-o bucătărie de film românesc focusul se pune pe personaje, nu pe faianţă. Citeşte tot articolul
https://www.youtube.com/watch?v=BVP6sCuffnw
Nu sunt genul de cinefil care să urmărească tot ce face un anumit regizor, mi se pare că cei mai mulţi dau câteva hituri şi apoi se apucă să experimenteze tot ce le trece prin cap. Excepţia de la regulă e Radu Mihăileanu, pe care îl urmăresc cu religiozitate şi de la care aştept de o grămadă de timp un film nou.
M-a fermecat cu „Train de vie”, m-a câştigat total cu „Le Concert” şi m-a mai vrăjit pe parcurs şi cu „Va, vis et deviens” şi „La source des femmes”. Le recomand pe toate.
Pentru că e unul dintre regizorii români bine cotaţi la nivel mondial, i s-a dat pe mână un film mai de Hollywood, pe care dacă îl face aşa cum ştie el, are şanse mari să scoată ceva cu priză la public. Din trailer pare promiţător, singura problemă e că mai sunt o grămadă de luni până apare.
Tocmai m-am întors de la Suicide Squad, cel mai recent film scos de DC. În primul rând, mă oboseşte competiţia asta dintre DC şi Marvel în zona de film, am senzaţia că se străduiesc nu doar să scoată tot mai multe filme plecând de la absolut orice bandă desenată cu un succes moderat, dar au ajuns să se întreacă în chestii absolut stupide. Captain America: Civil War, The Avengers: Age of Ultron şi Suicide Squad sunt doar câteva exemple.
Şi cea mai mare problemă în toate filmele astea ţine de personajul rău, care devine din ce în ce mai neverosimil. Citeşte tot articolul
https://www.youtube.com/watch?v=nkOKkS7mKfY
Încă 43 de zile până apare UN SEZON ÎNTREG de Narcos. Dar cine mai numără? Parte bestial din trailer. Mult mai dinamic decât primul sezon.
În urmă cu câteva săptămâni Joris Evers, reprezentant al Netflix în Europa, vorbea la ICEEfest despre existenţa unor filme cu titrări în limba română. Tot atunci ne asigura că până la finalul anului tot conţinutul de pe Netflix va avea titrări. Am căutat de curiozitate o metodă de filtrare şi am descoperit acest link prin intermediul căruia puteţi afişa filmele după titrare. Chiar sunt puţine titluri, 41 la număr, dar sunt în mare parte chestii clasice. Numai bune de arătat părinţilor voştri ca să se împrietenească cu platforma 🙂 Plus că ar trebui să zicem „merci”, că grecii au un singur titlu cu titrare!
UPDATE: de aseară până azi dimineaţă s-a ajuns la 46. Lucrează băieţii 🙂 Citeşte tot articolul
