valea_muta

Săptămâna trecută am fost la vizionarea de presă a noul film produs de HBO Europe, Valea Mută.

Mini-seria va avea 4 episoade de câte o oră, e regizat de Marian Crişan şi are un scenariu adaptat după un format norvegian.

Deşi teaserele sunt promiţătoare, n-am plecat spre vizionare cu aşteptări prea mari. În timp ce Umbre mi-a plăcut foarte mult, În derivă şi Rămâi cu mine nu m-au prins.

Însă Valea Mută e în total altă ligă faţă de celelalte producţii româneşti ale HBO. Începând de la imagine, continuând cu scenariul şi cu locurile de filmare, totul e impecabil.

Ca bonus vine şi un cast foarte bine ales, cu Emilian Oprea într-unul din rolurile principale, Rodica Lazăr, Mihai Călin şi Ovidiu Niculescu. Lor li se adaugă doi actori foarte tineri, Vlad Bălan şi Theodor Şoptelea, pe care îi ştiu cam de la prima ediţie Ideo Ideis la care am participat, adică din 2011. Pe atunci erau doar nişte liceeni care promiteau extrem de mult, acum sunt de mult porniţi pe calea oficială a actoriei.

Şi tot din gaşca Ideo Ideis m-am bucurat să le văd pe Alexandra Fasolă şi Ada Galeş, în roluri secundare.

Pe scurt, povestea e următoarea: doi liceeni din Braşov sunt martorii unei crime multiple întâmplate lângă cabana deţinută de familia unuia dintre ei.

Ca să nu dezvăluie momentul intim experimentat chiar în seara crimelor, aleg să ascundă totul, însă sunt prinşi într-o situaţie complexă, cu clanuri mafiote, poliţişti sub acoperire şi personaje surprinzătoare.

Poate că nu sună foarte clar, dar vă garantez că modul în care e construită acţiunea vă va ţine cu sufletul la gură.

Eu aş fi plătit bani grei după terminarea primului episod ca să le văd şi pe celelalte. Singurul regret ţine de lungime, 4 episoade mi se par puţine, chiar şi pentru 1 oră de film.

Cel mai probabil, primul episod va fi disponibil pe HBO GO gratuit, aşa cum se întâmplă de obicei cu serialele de la HBO.

https://www.youtube.com/watch?v=rhJEYscZXHg

1 comentariu. Leave new

  • Spectatorul mucalit
    noiembrie 8, 2016 1:44 pm

    “Valea mută” – primul (!!!) serial românesc
    În sfârşit un subiect (românesc, dar cu tentă de universalitate) interesant pentru un serial românesc. Un scenariu bine proporţionat pe episoade şi bine dozat în cadrul fiecărui episod, pe care merită să-l urmăreşti şi săptămâna viitoare, ba chiar, aproape, îl aştepţi. Mi-ar fi plăcut, ce-i drept, ca unele personaje, care au o educaţie limitată şi precară, să nu fie, din când în când, academice sau cu expresii tangenţiale cu elitismul. De lăudat, însă, efortul scenaristului şi al actorilor de a folosi limba romanes. Ea apare în anumite scene şi este foarte fluid integrată, asemănătoare cu nonşalanţa unui gest care sprijină o afirmaţie.
    O distribuţie, vizual vorbind, foarte inspirată. Când vorbesc (actorii şi celelalte personaje din casting), însă, nu mai sunt chiar atât de convingători/convingătoare. Din fericire, nu este, în cea mai mare măsură, vina lor. Din nefericire, cineva (regizorul, cred sau editorul) s-a încăpăţânat să “beneficiem” de, aproape, fiecare replică la prim-plan. Oricum, de mult prea multe replici la prim-plan. Ceea ce strică ritmul unei discuţii normale şi blurează veridicitatea actorilor/actriţelor. Păcat! Există şi trei contra-exemple: Mihai Călin (Silviu Zamfir), Corneliu Ulici (Laurenţiu Codrea) şi Ioan Tiberiu Dobrică (Aleodor Ceprche). Cu discreţie, cu economie de mijloace, ei reuşesc, nu ştiu cum (vorbind prin comparaţie), să fie veridici şi normali, autentici şi sinceri în toate scenele şi, respectiv, replicilor pe care le au. Alte exemple: Robert Dima (Emilian Oprea) este o prezenţă, dar, uneori neconvingător pe parcursul dialogurilor, Ovidiu Niculescu (Nicu Jartea) e puţin cam teatral, iar Rodica Lazăr (Elena Zamfir), deşi este o apariţie, rămâne cam monotonă în arealul interpretării şi al expresivităţii.
    Cadre, în cea mai mare parte, interesante, din punct de vedere al imaginii şi scenografiei. Cu semnificaţii de multe ori discrete, uneori excesive. Cu o luminozitate delicată, uneori fragilă, chiar. Dar, poate că tocmai această fragilitate face unele cadre să fie acaparatoare şi, cum spuneam, interesante.
    Una peste alta, “Valea mută” este o realizare deosebită a celor de la Castel Film şi HBO România. Singura, deocamdată, încercare din domeniul serialelor româneşti pe care merită să o luăm în seamă şi pe care o consider demnă şi reprezentativă (după primele trei episoade !!!). Vă recomand, deci, să urmăriţi “Valea mută” la HBO… sau oriunde o veţi găsi dumneavoastră, telespectatorii.
    Vizionare placută!
    Spectatorul mucalit

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu