Am tot auzit de albumul ăsta în ultimii 2 ani dar nu mă aşteptam să fie aşa bun. Şi vă spun asta din poziţia omului care a ascultat CTC în liceu, consideră că Deliric are câteva piese mişto şi cam atât. Citeşte tot articolul
Muzici
Două vorbe despre concertul Maroon 5
question_answer1 comentariu
IN Muzici
N-am simţit o nevoie acută să merg la Maroon 5, dar vorba poetului #eaavrut. Dacă era după mine aş fi stat la Diamond, adică în faţa scenei, acolo unde orice concert e mişto, eşti înconjurat de fani şi interacţiunea cu artiştii ascunde orice imperfecţiuni. Pentru că nu suntem aşa mari fani, am ajuns să stăm la #săraci, adică la Normal Circle. Chestia asta mi-a dat fiori pe şira spinării pentru că aveam în minte imaginile apocaliptice de la Robbie Williams, cu oameni care stăteau mai aproape de parcul Izvor decât de scenă. N-a fost cazul. Cifrele oficiale sunt „aproximativ 30.000” ceea ce înseamnă vreo 25.000 sau mai puţin. Era atât de lejer încât prin spate lumea stătea pe jos şi se uita la scenă, iar în faţă ajungeai fără să te străduieşti prea tare. Citeşte tot articolul
O seară cu Joshua Redman Trio
question_answer3 comentarii
IN Muzici
Am nimerit întâmplător în seara asta la concertul Joshua Redman Trio, organizat în cadrul seriei de concerte Jazz Night Out. Sincer să fiu, mă aşteptam să nu înţeleg mare lucru. Ascultasem o singură melodie de pe Youtube şi mi se părea că e în categoria aia de jazz modern pe care o guşti după 35 de ani. Dar n-a fost deloc aşa 😀
Omul merge mult de tot spre swing, te face să dai din cap şi să nu poţi sta liniştit pe scaun. E genul de muzică pe care poţi s-o asculţi şi când lucrezi, merge s-o pui şi pe un soundtrack de film dar pe care e cel mai probabil să o întâlneşti într-o cafenea cool. Mi-a plăcut mult şi Joe Sanders, genul ăla de bassist care se joacă (şi) pentru public, nu doar ca să arate că ştie să tragă de corzi.
Chiar şi vizual mi s-a părut interesant trio-ul din seara asta, cu Joshua Redman foarte stilat, un gentleman şi cu Joe Sanders care s-a descălţat imediat ce a urcat pe scenă. Artiştii şi ciudăţeniile lor, nu?
Ce mi-a plăcut mult oarecum fără legătură cu concertul: n-am auzit să sune vreun telefon, n-am văzut niciun blitz de telefon sau aparat foto şi nu s-a prea aplaudat în mijlocul piesei. Şi era Sala Radio aproape plină, nu se adunaseră 15 connoisseuri rezervaţi la un concert de nişă.
Dacă vreţi să aprofundaţi găsiţi aici. Şi între timp aştept să apară setlistul, că n-am identificat toate piesele pe Youtube.
Xmas Gift: Pink Martini Live – Joy to the world
question_answer0
IN Muzici
Pentru toţi fanii Pink Martini, un live dintr-un Xmas Special cu Storm Large și China Forbes. Câteva amănunte interesante dezvăluite între piese.
Ten Second Songs
question_answer0
IN Muzici
Din categoria „abia acum l-am descoperit şi eu pe tipul ăsta” 🙂
Foarte cool toate videourile, nu doar cel cu Adele.
Azi începe ediţia a 10-a a festivalului SoNoRo
question_answer1 comentariu
IN Muzici
Festivalul SoNoRo mi-e tare drag pentru că am o grămadă de amintiri de la concerte, în special de la cel care are loc în fiecare an la Catedrala Sf. Iosif. E acolo o atmosferă aparte, care pe mine mă introduce în atmosfera de Crăciun 🙂
Anul ăsta SoNoRo ajunge la ediţia a 10-a şi se desfăşoară între 30 octombrie şi 16 noiembrie, ultimele 5 zile de festival fiind dedicate oraşelor Arad, Cluj şi Bistriţa. În Bucureşti, puteţi merge la un concert SoNoRo între 31 octombrie şi 10 noiembrie, sau chiar azi, dacă aveţi invitaţie pentru concertul de la Cotroceni.
Pentru cei care au trăit până acum într-o peşteră, SoNoRo este cel mai important festival de muzică de cameră din România, înfiinţat în 2006.
Biletele au preţul de 50 de lei, cu două excepţii: concertul de duminică, 8 noiembrie, care are loc la Ateneu (70 de lei – 150 de lei) şi cel de marţi, 10 noiembrie, de la Palatul Bragadiru, la care biletele sunt 100 de lei. Există şi în acest an 3 concerte cu intrarea liberă: sâmbătă, 31 octombrie, de la ora 19:00, la ICR, marţi, 3 noiembrie, la Catedrala Sf. Iosif şi sâmbătă, 7 noiembrie, la Colegiul Naţional „George Enescu” (de la ora 11:00). Detalii complete găsiţi pe site.
Review – Pink Martini la Bucureşti (2015)
question_answer0
IN Muzici
Au fost a şasea oară la Bucureşti dacă îmi aduc aminte corect (şi sigur îmi aduc aminte corect). De data asta au revenit cu China Forbes, care merge acum şi în turneele din afara SUA, după ce câţiva ani s-a ocupat mai mult de familie şi a fost înlocuită de Storm Large.
Frumos, plăcut, dar China şi-a pierdut din energie. Dacă Storm e un vulcan, iar pe China mi-o aminteam drept fiind vocea caldă care sună exact ca pe CD. N-a fost deloc rău, dar parcă n-a mai avut energia aia care îţi dădea fiori. A deschis cu un Amado mio mult mai cuminte decât acum 5-6 ani, când am văzut-o prima oară. N-a mai cântat din toţi plămânii. Atmosfera a fost mai degrabă de club de jazz, cred că astfel de concerte a tot susţinut China prin SUA, mai ales în Portland, unde Pink Martini cântă destul de des şi ajung şi în locuri mai mici. Citeşte tot articolul
De la PLAI pleci mereu cu un playlist nou
question_answer0
IN Muzici
Imediat cum pășești în Muzeul Satului Bănățean te conectezi cu o stare de bine. Parcă anul ăsta sunt și mai mulți părinți cu copii mici, iar unii dintre ei au venit pregătiți cu niște căști speciale care atenuează sunetele și îi ajută să doarmă chiar dacă la 50 de metri de ei se cântă pe o scenă mare cu boxe multe.
Prima zi de PLAI a venit cu un fel de picături de ploaie care doar ne-au amintit de potopul din anii trecuți, cu un artist rezident dezvăluit: Argatu’ și cu un invitat care a intrat direct pe playlistul meu de ascultat acasă (adică ăla bun): Everlast. Îl știți sigur drept solistul de la House of pain (you know, Jump around!). De mulți ani are o carieră solo și niște compoziții care sună foarte bine.
Citeşte tot articolul
Vineri începe PLAI X
question_answer4 comentarii
IN Muzici
Vineri, 11 septembrie, începe a 10-a ediţie de PLAI festival la Timişoara. Cumva, planetele s-au aliniat aşa că voi ajunge şi la această ediţie. N-am stat prea mult pe gânduri, am nevoie de câteva zile de relaxare după un august mult mai aglomerat decât mă aşteptam, iar PLAI este fix locul în care îţi poţi încărca bateriile. Nu ştiu nici eu cine va cânta în cele 3 zile de PLAI, organizatorii au decis ca anul ăsta să nu divulge nimic legat de artiştii invitaţi pe Scena Mare. Un risc foarte mare, însă după 9 ediţii merită să tragi linie şi să vezi câtă lume vine pentru întreaga experienţă, pentru atmosferă şi câţi sunt cei veniţi doar pentru artişti.
Nu înseamnă că nu vor fi nume importante, doar că festivalul nu e numai despre asta, ci despre tot ce înseamnă Muzeul Satului Bănăţean vreme de 3 zile. E mai puţin despre „Patrice (sau ZAZ sau Al Di Meola) cântă în Timişoara” şi mai mult despre „aici se adună oameni mişto care participă la activităţi culturale”. Şi nici nu cred că ar fi o miză pentru organizatori să aducă 50.000 de oameni acolo, să dea mici şi bere şi să încaseze o căruţă de bani (căruţă, you know, pentru că suntem la Muzeul Satului). Citeşte tot articolul
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
