Stimate domn, stimată doamnă, trebuie să admit că întâmplarea m-a luat şi pe mine pe nepregătite. Trebuie să fi fost aproape de raionul cu electrocasnice când am realizat cum stau lucrurile, dar imediat ce mi-am dat seama am făcut cale întoarsă şi am pornit spre zona cu papuci. Presupun că acolo s-a produs incidentul şi îmi asum vina în totalitate.

Probabil că veţi crede despre mine că sunt o persoană oribilă, de cea mai joasă speţă. Recunosc, eu m-aş fi înfuriat destul de tare dacă aş fi fost în locul dumneavoastră. Totuşi, vreau să aveţi în vedere că se poate întâmpla oricui, mai ales  în situaţia dată.

M-am întors, v-am căutat din priviri, cred că v-am şi zărit. N-am stat să analizez foarte bine lucrurile, pentru că faptul era deja consumat. Din câte mi-am dat seama, aţi reuşit să reparaţi situaţia într-un timp relativ scurt. Nu ştiu dacă scuzele îşi mai au rostul, însă vă rog să mă credeţi că am avut remuşcări toată ziua. De-asta am şi decis să vă scriu.

Dar dacă stau bine şi mă gândesc, situaţia nici nu e aşa gravă. Nu ştiu de ce facem atâta caz. Poate că e vina dumneavoastră de fapt, iar eu am nimerit în acest joc al erorilor. Singura mea greşeală fiind că n-am fost destul de vigilent.

Pastă de dinţi aveaţi şi dumneavoastră, săpun aşijderea, doar apa de gură era în plus. Şi şerveţelele alea umede. Oricine putea încurca coşurile.