IN Teatru

Nu știu dacă ați observat emulația fantastică legată de teatru din ultimul an. E posibil să fie doar în bula mea lucrurile astea, dar e o mare bătaie pe biletele la spectacolele din București. 

La teatrul Bulandra au ajuns să se pună în vânzare bilete cu mai mult de o lună în avans. Adică azi s-au pus în vânzare bilete pentru spectacolele din mai. Dacă n-ai prins, ghinion, aștepți luna iunie (dacă se mai programează vreun spectacol înainte de vacanță) sau direct în stagiunea de toamnă. Citeşte tot articolul

IN Televiziune

În momentul în care Telekom a vândut partea de telefonie fixă către Orange, s-au mutat la pachet și stațiile de sport. Care peste noapte au devenit Orange Sport.

Se zvonea de anul trecut că urmează să se închidă, însă a mai durat un pic agonia. Exceptând clienții captivi la NextGen sau alți operatori de cablu non-Digi, nu cred că era un interes așa mare pentru Orange Sport. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Deşi nu există infrastructură bună şi infrastructură rea într-o Românie care are nevoie ca de aer de cât mai multe proiecte, cred că unele lucruri sunt super importante. Lărgirea Bulevardului Ghencea e un exemplu foarte bun pe tema asta. Chiar dacă se lucrează acum la Prelungirea Ghencea şi se tot discută pe tema asta, bucata între intersecţia cu Strada Braşov şi capătul tramvaiului 41 este de mulţi ani un chin şi trebuia găsită o soluţie.

Am prins şi vremuri mai bune, merg în zona aia de vreo 30 de ani, era drumul spre o pereche de bunici. Singurele momente de aglomeraţie erau alea în care se juca în Ghencea vreun meci mai important. Citeşte tot articolul

IN Teatru

Am revăzut Carousel la Bulandra, spectacolul în regia lui Andrei Şerban. Prin 2019 Vlad Ivanov spunea la o întâlnire „Creative Mornings” că este rolul care îl solicită cel mai mult, după care simte nevoia să se plimbe câteva ore pe străzi pentru a se elibera de energia acumulată în timpul spectacolului, pentru a ieşi cu totul din personaj.

Spectacolul e unul încărcat, iar rolul lui Vlad Ivanov e total diferit de ceea ce aţi văzut cu el, atât în teatru, dar mai ales în film. Citeşte tot articolul

IN Muzici

Muzica Alinei Manole mă bucură de mai bine de 15 ani. Nu mai ştiu exact momentul în care am descoperit-o, dar ştiu că o bună prietenă m-a dus la un concert de folk-jazz în Clubul Ţăranului prin 2008. 

În 2009 am ajuns la lansarea Luna Pătrată de la Teatrul Ion Creangă şi m-au impresionat mai multe lucruri: punctualitatea, soundul perfect, numărul mare de fani pe care îi avea Alina încă de pe atunci. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Undeva pe la intersecţia de la Piaţa Bobocica sunt semnele astea de circulaţie. Unul trimite spre Urziceni, altul spre Ploieşti, alte două trimit spre nicăieri, dar au fost în continuare lăsate pe stâlp. La cum arată, pare că au prins mineriadele acolo. 

Habar n-am care e motivul pentru care au rămas alea acolo, dar aş putea să pariez că nu e doar delăsare. De cele mai multe ori e şi o problemă cu legea. În ultimii 10 ani am auzit de prea multe ori că nu ne permite legea. Vedeţi voi, s-a ajuns în punctul în care ne-am furat de atâtea ori singuri căciula, încât legile au devenit din ce în ce mai anti-hoţ. Numai că asta implică, automat, şi că sunt anti-logică, anti-cetăţean şi anti-eficienţă. Citeşte tot articolul

IN Streaming

Acum câteva săptămâni am primit un mesaj de la Netflix legat de adresa principală de pe care folosesc contul. E o schimbare anunţată de mult timp, care părea că nu mai vine. Am înţeles că unii oameni au primit mesajele acum mult timp, mă aşteptam să facă roll-out concomitent pentru toţi utilizatorii.

După ce am activat opţiunea cu extra membru am putut indica o adresă de email către care să se trimită o invitaţie. Am folosit tot una dintre adresele mele, am setat o parolă şi a mai durat vreo 3-4 săptămâni până să-mi aduc aminte să duc procesul până la capăt. A fost nevoie ca Netflix să-mi trimită un fel de final warning înainte de a anula invitaţia. Oricum contul extra se adăugase la plată, deci probabil că aş fi putut să merg la nesfârşit fără să închei procesul de adăugare a unui nou membru, până la urmă pe ei în interesează să încaseze nişte euro în plus pe lună, să raporteze către acţionari, să dea bine pe bursă cifrele. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Articolul lui Radu cu portofelul mi-a adus aminte de problema mea mai veche cu buletinele pe formatul actual. Le-am detestat mereu şi abia aşteptam să se treacă la modelul de buletin cu chip, ca să rezolv o problemă enervantă. Din fericire plătesc atât de mult cu telefonul sau cu ceasul, încât portofelul iese destul de rar din buzunar, deci uit de buletin.

Speram să-l schimb după nuntă, dacă tot l-a schimbat şi Antonia, dar am aflat că mai durează până se face trecerea. Era o problemă cu furnizorul de plastic pentru noile buletine. 

Am căutat pe net şi am aflat că ar fi trebuit să intre în „producţie” de la 1 ianuarie şi în Bucureşti. Cu toate astea, nu ştiu pe nimeni care să fi trecut pe noul buletin şi mă întreb cât o să mai dureze.

Pentru că imediat ce se dă drumul cred că mă duc cu o plasă, cu scăunel, şi îmi ţin rând la coadă.

Între timp pregătesc ştampila să-l votez pe cel care ne reduce şi taloanele auto la un card de plastic.

IN Casual stuff

Ştirea asta mi-a atras atenţia pentru că nu prea auzi des de aşa ceva. Un proiect mare de infrastructură din Belgia a fost reluat, după ce ani la rând a rămas în aer. E vorba de un inel ocolitor al oraşului Antwerp, un fel de autostradă A0 pe steroizi. 

Proiectul a început la mijlocul anilor ’90 şi s-a făcut pe jumătate, astfel încât pentru şoferi e un chin să tranziteze zona respectivă. Culmea, la început s-a pierdut mult timp cu studii, cum se întâmplă şi la noi acum. S-a discutat iniţial varianta în care se făcea un mare pod, de 1.5 kilometri lungime şi 150 de metri înălţime, un proiect gigantic. Însă locuitorii din Antwerp s-au opus. Aşa că s-a ajuns la această variantă de tuneluri complexe, care vor avea o bandă dedicată inclusiv pentru biciclişti. Citeşte tot articolul

IN Food

Nu cred că m-a entuziasmat atât de mult un fast-food de la momentul în care am descoperit Efendi.

Acum vreo două săptămâni eram pe la Piaţa Amzei, aşteptam să se termine Art Clubul Antoniei, aşa că am intrat la Le Bab Fried Chicken. E un spaţiu mic, cu câteva mese, aflat lângă intrarea în Teatrul Ion Creangă. În principiu este loc de take away, dar servesc şi la acea terasă acoperită (care vara presupun că devine o terasă normală). Citeşte tot articolul

Meniu