Leapşa de azi vine de la Make. Care într-un moment de inspiraţie s-a gândit să ne întrebe ce melodii fredonăm pe timp de ploaie. La mine e foarte simplu, o să enumăr 4 bucăţi cu link şi doar una cu embed, cea mai.

1. Frank Sinatra – Singing in the rain. Nu puteam să nu încep cu Frank. Varianta Gene Kelly (din film chiar)

2. Elvis – Kentuky rain. Aici o varianta – alt clasic

3. Cargo – Ploaia (aia cu „Poate dacă ploaia s-ar opri”) – ştiu, sunt previzibil

4. Marina Voica – Şi afară plouă, plouă (şi-i trecut de ora nouă).Habar n-am cum mi-a rămas în cap melodia asta :))
Citeşte tot articolul

Hoinaveta încă se joacă, deşi câţiva concurenţi au ieşit din distracţie. Anglia răsuflă uşurată după ce a scos Slovacia, aşa că Rooney nu trebuie să-şi lase barbă încă. Dar restu…

Eu tot fredonez melodia asta de câteva zile. V-aţi prins, voiam s-o pun pe blog şi nu aveam motiv. Who cares about football when we’ve got so great ads?

Rugby Tag

titlu de lucru:

La party cu stejarii si Stejarel

S-a relansat berea… Ursus :)) Glumesc. Am voie să glumesc pentru că Stejar şi Ursus sunt în acelaşi trust. Pot să zic trust pentru beri? Fuck it, pot să zic orice, e blogul meu.

Deci duminică, după două zile cri-mi-nale, am fost la IRB Nations Cup şi relansarea berii Stejar. Primul meci de rugby, primul rugbytweetmeet, prima întâlnire cu toboşarii de la trupele Zvâc în palmă şi Car cu boi (Vlad Dulea şi Make). Am ajuns acolo prin amabilitatea lui Chinezu, via Make (Chinezu ăsta şi când e în concediu primeşte linkuri, fără să facă nimic). Zic şi eu că prin amabilitatea lor am ajuns, că de fapt habar n-am cine a fost aşa amabil, eu doar am văzut pe twitter. Oricum, articolul ăsta e o mizerie 😛

Eh şi cum ne uitam noi la meci, s-a nimerit ca România să câştige şi să-mi mai explice şi mie BTO din reguli. Cu ocazia asta am descoperit că România are foarte puţine soluţii la nivel de copywriting pentru încurajarea echipei. Eram băieţi cu bun simţ şi nu ne-am putut folosi de tradiţionalul „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor”. Aşa că tot ce ne-a rămas erau obositele „România victorie” şi „Rooo-mânia”.

Imediat după „Suntem mândri de voi” a urmat petrecerea Stejar, pentru care venisem de fapt. Proastă idee să-i laşi pe bloggeri cu perne în formă de balon de rubgy într-un cort mare şi gol. S-a încins o serie de pase până când s-a mai populat locul cu rugbişti de esenţă tare, 2 pe 2, şi ne-am potolit brusc. Citeşte tot articolul

Foto: Alex Farca

După 7 ore de stat în picioare şi 5 ore de somn, sâmbătă dimineaţă la 8 jumate eram up and running, gata să plec la plimbare #prinbucureştiulmeu. Am parcat hoimobilul în siguranţă lângă fosta facultate şi am purces spre Victoriei de unde urma să ne ia autocarul. Pe drum am dat de Bimus care venise cu prietena, Andra Zaharia şi Mihai. Am uitat să spun că plecasem din cartierul magic cu Pyuric.

Doamna dirigintă era la post gata să primească invitaţii. Băi şi au fost mulţi rău. Fără linkuri că sunt un mare leneş, am interacţionat cu: DeCe?, Ionuţ Oprea, Minxieee, Nico (Borţun Olteanu), Ligia (ibidem ;)) ) Andreea Burlacu… uhm.. let’s see… Anca Nî, Victor Caras, Sorin Grumăzescu, Răzvan Pascu, Alina Constantinescu.

Pe parcurs au mai apărut Tudor Galoş şi Adrian Ciubotaru. Aduşi cu avionul alături de Dan Stefancu –  Nebuloasa, Simona (Împreună Reuşim), Lilisor si Tomata cu scufita.  Iar Roxana si Alex (de la lumea mare),  Cezar (imperator travel), Petrus Lungu, Alexandra Puscasu, Mika Pana, Ciupercutza si David Nagy au completat autocarul de bloggerime. Citeşte tot articolul

Lipseste insigna

Deşi ziua de vineri n-a început aşa bine, a continuat în stil mare cu concertul Aerosmith. Care a fost pur şi simplu WOW!

Prima oară când stau în faţă la un concert aşa mare. Nici nu mai contează ce şi cum cântă oamenii ăia de pe scenă, transferul de energie, sentimentul pe care îl ai când vezi nişte legende la 1 metru de tine… totul e o experienţă incredibilă. M-am ales cu o monedă de-ale lui Joe Perry şi setlistul concertului :X Plus badge VIP, stickere şi cele două fotografii.

De acum n-o să mai merg la concertele importante dacă n-am bilete în primele rânduri, pentru că altfel n-are sens. La Madonna am fost la Gazon B şi am dat banii degeaba, iar cei din faţă s-au simţit super bine.

Singura problemă a fost că am stat muuuult în picioare. La 4 jumate eram la Zone Arena (prost loc de desfăşurare a concertelor, urâtă scenă, proastă localizarea), la 5 şi ceva intram şi ne ocupam locurile în primul rând, iar până la 12:00 n-am stat deloc jos. Ceva mai mult de 7 ore. Şi ca să fie bine, seara s-a încheiat cu juma de oră de stat la coadă la Genin. Dar a meritat fiecare secundă. Chiar dacă a doua zi a urmat alt maraton.

Recenzia scrisă de Alex pentru InConcert.ro e aici.

Iniţial am vrut să scriu un post lung cu tot ce-am făcut în weekend, dar până la urmă o să scriu pe bucăţi. Va urma.