Te invit chiar! Îmi face cea mai mare plăcere. 😀

După ce mi-am luat carnet, nea Poteraş ne-a făcut locuri de parcare din grădinile acoperite cu nea (ce frază de clasa a doua :)) ).  La bloc a fost o adevărată licitaţie deschisă şi până la urmă locurile s-au împărţit frăţeşte.  Eu am primit un loc şi doar pe ăla am parcat. Numai că la început, cetăţeni de la alte blocuri au avut impresia că e vacant locul. Nasol moment. Iute la mânie cum sunt, n-am stat la discuţii şi am început cu ridicat de ştergătoare. N-a prea mers aşa că am trecut la blocări.

Datorită topografiei favorabile, cetăţenii nu aveau cum să iasă aşa că au avut parte de mers cu metroul între 2 şi 4 zile, în funcţie de cheful meu. Ce-i drept, a fost manevră de PR, una reuşită. Acum pot să nu parchez acolo săptămâni întregi că n-are nimeni curaju să ocupe. Cine ştie când vine nebunu…

A făcut un cetăţean greşeala prin vară şi, evident, l-am blocat. Dimineaţă, i s-a făcut milă lu tata când l-a văzut cum se tot învârte pe lângă maşină şi s-a dus să dea maşina la o parte. Papagalul în loc să zică merci a început să facă scandal. Norocu lui că tata e prea adormit la 8 dimineaţa şi nu se ia la ceartă cu toţi proştii. A început omu să facă poze, să ameninţe că ne dă în judecată… etc etc. Bineînţeles că nu s-a întâmplat nimic… De atunci, am mai surprins vreo 2 la care am făcut scandal cât să audă toţi vecinii şi acum locul e ocolit de toată lumea. E chiar amuzant să vezi că e full peste tot şi un singur loc stă neocupat :))

Notă: locul e plătit dar n-are plăcuţă şi e cam singurul din zonă fără plăcuţă. Nici nu intenţionez să pun :-j

Aseară, printre altele, am fost şi la Crist(ea)mas Blog Party. Foarte mişto atmosfera, din păcate n-am stat decât vreo 2 ore. Erau o gramada de oameni acolo şi nu ştiam decât o mică parte din ei, dar cum bine zice Simona, important e că ne ştim unu pe altu :))

Am salvat şi Blonda de la ananghie, am cunoscut o altă blondă, BabyRacy, şi am interacţionat cu Ahilosu şi prietena lui (care probabil urmează să-şi facă blog şi să intre în gaşcă după modelul lui Luci), Buddha care s-a mutat la separeu la un moment dat şi ne-a cedat nouă locurile, Nihasa care a stat mai mult în picioare, Bobby care a plecat înaintea mea (adică devreme rău), Cristea care a organizat toată tărăşenia şi… cam atât că e mai greu la început să ştii pe toată lumea.

Am promis solemn că data viitoare stau dublu ca să recuperez 😀 Ah, încă ceva, Crăciun Fericit!

La data asta, de obicei scăpasem deja de teza de iarnă. Aia la română de obicei. Şi aşteptam să luăm vacanţă. Aşteptam să vedem cine are media mai mare, dacă sunt corigenţi etc. Aveam şi întrebările alea cu ‘ce faci de revelion’ deşi nu prea făceam mare lucru.

Şi venea ziua de vineri, carnetele, ăia care le uitaseră acasă, beteală, caterinci, zăpadă în şcoală, scandal cu femeia de serviciu, un du-te vino pe uşi, dulciuri la greu, stat pe holuri şi alte nereguli de ultima săptămână de şcoală.

Era trecerea aia perfectă de la şcoală la vacanţă. Cu ieşit la fotbal, calculator mult (da, aveam porţie), televizor la discreţie. Vacanţa însemna ceva. Mai ales că era asezonată cu părăsirea micului univers de cartier prin vizite prin centru. Ba o Sala Dalles (unde erau nişte super târguri, nu ca acum), ba o plimbare la luminiţe, ba un film în premieră la Patria sau Sala Palatului. Şi dacă mai era şi o plimbare prin magazinul Unirii, ieşirea era perfectă.

Acum? La 11 sunt la universitate, la 3 probabil prin titan, asta nu înainte să trec rapid prin dristor, să ajung la Unirea Shopping Center şi să înjur traficul de pe Magheru ‘datorită’ căruia vizionezi ore întregi beculeţele lor naşpa. Nu mai pierdem timpul la şcoală, nu mai pierdem timpu în spatele blocului, nu mai vedem kistchurile de la Dalles, filmul e pe laptop. Şi nici nu mai simţim vacanţa. Pentru că fără fotbal în spatele blocului, fără porţii ponderate de calculator, fără televizor la greu nu mai e acelaşi lucru.

Când am început să simţim oboseala acumulată anu ăsta, nu ne mai doream decât să vină odată sărbătorile alea, să ne luăm libere în lanţ, să fim mai buni, să primim cadouri şi lumea să zâmbească în jurul nostru.

Numai că fix când ne gândeam la destinaţii exotice, pârtii de ski sau plasme, s-a dat alarma cu criza economică. Şi a început să ne preocupe chestia asta. Ba mai mult, au pus-o ăştia şi de campanie electorală în noiembrie. Şi dă-i cu dispute şi scandaluri şi promisiuni până ne-am trezit că e ziua ProTVului şi noi nu ne-am revenit din şocurile exit-pollului. Iar beculeţele de 1 decembrie au fost înlocuite de luminiţele din ochii preşedinţilor de partid la vederea rezultatelor de la alegeri.

Şi pe urmă şi-au văzut de coaliţii şi de manevre până s-a făcut 19 decembrie. Numai să anunţe odată guvernu ăla ca să plece mai repede în vacanţă. Că parcă nici zăpada n-a vrut să apară într-un moment aşa important ca să nu le dea motiv de amânare. Şi cum să-ţi faci cumpărăturile liniştit dacă toată lumea e în alertă să nu piardă cumva bucăţele din ciolan?

Tâmpită ideea asta cu alegerile la început de decembrie. Iar pe lângă asta, Boc şi Stolojan s-au apucat să mai şi joace leapşa cu funcţia de premier. Nici nu ştiu când s-a dus moş nicolae cu spectacolu lor ieftin. E o atmosferă atât de încinsă încât nici frigu ăla pătrunzător nu se simte. Aeru rece şi proaspăt a dispărut. Şi avem doar câteva zile la dispoziţie să facem rost de o ninsoare, să visăm frumos şi să întrăm în atmosferă. Let there be Christmas, băi nesimţiţilor!