Am ajuns. După aproape o săptămână de vacanţă m-am întors acasă. Şi sunt atât de obosit încât nu sunt în stare să istorisesc într-un mod coerent. Dar mă revanşez mâine cu poveşti multe, poze şi filmuleţe. Pentru că a fost cel mai mişto revelion din ultimii ani. Şi nu ma aşteptam… Dar aşa se întâmplă de fiecare dată.
Mulţumirile şi alea alea tot mâine. Până atunci vă urez: Un an nou! Şi vă lămuresc eu pe urmă care e treaba cu urarea asta speciala :))
Pentru că e anul nou şi nu prea mai sunt ştiri despre seriale, să aruncăm un ochi la cele mai seriale din 2008.
Mad Men ia locul 2 într-un top al celor mai bune seriale din 2008 pentru episodul Meditations in an Emergency.
Cel mai prost episod din 2008 este ”In the Midnight Hour” din Grey’s Anatomy.
Big Brother 9 (ediţia din State) prinde podiumul celor mai proaste seriale.
Episodul pilot din 90210 deschide lista episoadelor jenante din 2008, fiind pe locul 5.
Atenţie: se cere scroll mult şi e posibil să vă plictisiţi
Sumarul anului 2008 din pozele de pe telefon.
Ianuarie
Prima zăpadă
Asta se vrea a fi o recapitulare în vorbe a lui 2008.
Din mai multe motive, 2008 a fost similar cu o vizită la McDonald’s. Nu pot să găsesc o comparaţie mai bună.
În primul rând, la McDonald’s te duci pentru că ţi-e foame. Au cam trecut vremurile în care mergeai acolo ca la ‘ceva bun’. Tot aşa, anu ăsta m-a adus în unele locuri de nevoie. Pentru că nu puteam să văd filmul cu atenţie dacă nu aveam ceva în stomac.
În al doilea rând, stai un pic şi te gândeşti ce ţi-ai dori să mănânci. Comanzi, iar când trebuie să plăteşti, tresari ca şi când n-ai fi comandat tu. Mănânci rapid toate porcăriile pământului (şi eşti 100% conştient că sunt porcării dar le mănânci) şi mergi mai departe. Ce-i drept, uneori te simţi naşpa după un Big Tasty dar nu mai ai ce să faci.
În al 3-lea rând eşti la cumpănă. E genul ăla de activitate pe care nu vrei s-o faci, ştii că nu-ţi face bine dar o faci pentru că îţi e la îndemână. Nu te mulţumeşte că ai băgat chimicale în tine dar măcar nu îţi mai este foame.
Sigur… pe termen scurt poate ţi-a făcut rău, dar pe termen mediu ai scăpat de foame şi asta contează cel mai mult.
A fost un an în care am avut ocazia să comand multe chestii dar la sfârşit a trebuit să le şi plătesc. Din fericire am primit din partea casei nişte dulciuri sub formă de oameni.
Şi chiar dacă n-am avut parte doar de Chicken McNuggets, au mers şi McFishurile, şi DubluCheesurile… că nu e viaţa doar din lapte şi miere făcută. Poate uneori porţiile de cartofi au fost medii când voiam mari şi mari când ar fi ajuns şi mici dar s-a realizat un echilibru.
Deşi per total foarte prost (bun era de la Cafepedia în sus ;)) ) anul ăsta a ţinut de foame. Iar la anu ar trebui să văd de un desert ceva.
E problemă cu brazii ăştia. Cel puţin la noi în familie. Îl alegi, îl cumperi, te dai mare şi tare în faţa familei cu el, miroase a brad săptămâni la rând şi pe urmă trebuie să îl arunci.
Şi mi-am amintit că eu de mic eram puţin ecologist. Nu-mi plăcea partea în care trebuia să trecem la primăvară şi implicit să despodobim bradul. Mă obişnuisem atât de mult cu bradul încât mă apuca plânsu la primu glob scos de mama. Care se uita înduioşată la mine şi mai lăsa o săptămână sursa de mizerie în casă.
Ce-i drept, era şi vremea guvernării PDSR şi nu ne dădeau ei prea multă căldură. Aşa că bradul se simţea aproape ca în mediul natural.
Legenda spune că într-un an am stat cu bradul până în aprilie. Şi încurajată de faptul că venea Paştele, mama m-a trimis la plimbare cu tata şi mi-a aruncat bradul. Am avut un şoc, am plâns dar m-am obişnuit cu ideea. Viaţa e crudă şi doar brazii de plastic supravieţuiesc de la an la an.
Acum, nu rezistă prea mult brazii pentru că a crescut temperatura în casă dar până la jumatea lu ianuarie tot îi păstrăm.
În loc să realizezi că e criză şi nu se mai vând lucruri pentru că oamenii nu au bani şi îşi pierd joburile, te comporţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Cei de la Dacia ignoră criza şi când toată lumea scade preţul la maşini ei preferă să oprească producţia şi să dea afară oameni. Noi avem cea mai ieftină maşină de pe piaţă, de ce să lăsăm preţul jos? Hai să vedem cât îşi permit ceilalţi să scadă şi când consumatorul o să aibă de ales între un Logan şi un Seat/Fiat/Peugeot/etc. la diferenţe de câteva sute de euro, o să dăm din colţ în colţ şi o să ieftinim atunci. Dacă mai avem pentru cine să ieftinim.
Şi pe urmă iar ne trezim cu şomeri din cauză că cineva n-a făcut nişte discounturi la timp…
Mă tot gândeam zilele trecute care era atmosfera de Crăciun când eram noi mici. Am prins un moment destul de bun. Din punctul meu de vedere, a fost perfect, nu mi-aş fi dorit să fie altfel.
Îmi amintesc de momentul în care se termina şcoala şi începea curăţenia. Nebunie, cumpărături, ediţii speciale ‘Ceaiul de la ora 5’, concursuri în direct… televiziune. Şi zăpada. Care era cât de cât prezentă. Bradul pe care îl împodobeam ascultând singura casetă cu colinde pe care o aveam în casă urmat de „Singur Acasă” la a N-a vizionare sau „Greu de ucis”, la fel de proaspăt. Toate astea la lumina instalaţiei de pom.
În cele din urmă aveam parte de somn, trezit la 3-4 dimineaţa pentru verificarea cadourilor, trezit părinţii cu „A venit Moshuuuu”, desfăcut şi jucat cu cadourile în miez de noapte şi iar somn. Până la 7, nu mai mult că începeau desenele. Şi erau cele mai mişto desene şi filme. Numai la ProTv, bineînţeles.
Cea mai mişto campanie din punctul meu de vedere nu e nici Halo 3 nici aia cu Gorila nici Touch the rainbow. E un ad simplu, curat şi foarte adevărat al cărui claim demonstrează că simplitatea bate orice.
Night Drive de la VW Golf, un spot premiat cu un Gold Lion la Cannes. Îmi dă un feeling special… Mă face să-mi doresc să conduc şi mă face să-mi doresc să conduc un Golf.
Vouă ce v-a plăcut în 2008?
Am fost înainte de Crăciun la Auşan. Am înţeles că prin unele locuri se pronunţă Oşan, Ouşăn, Auşăn etc. El se numeşte Auchan, prietenii îi spun Auşan.
Şi cum ziceam, m-am dus ca la pomul lăudat. Când colo… nici măcar n-avea crengi. În sensul că nu era terminat. Ăuşăn era un mare şantier. Parcarea – plină deşi era trecut de ora colgate. Primu impuls a fost să cred că maşinile alea sunt puse la mişto. Pe urmă am descoperit o intrare dosită. Nu tu galerii comerciale, nu tu nimic. Iar în magazin.. haos total. Aşa gol cum era mi-a părut imens dar era doar gol şi nimic mai mult. Dar ştiţi.. e foame dă bani băeţi şi trebuia să ciugulească şi ei puţin din sărbătorile astea.
La preţuri ne-am distrat copios. O sticlă de Jack Daniel’s avea vreo 3 preţuri diferite. Ba era 77 de lei (la 0,75), ba era 84 de lei, ba 64 de lei. Am luat un cico şi nişte şerveţele şi am plecat. Ne vedem peste 3-4 luni când deschideţi şi hypermarketul.
Pentru că am primit nişte reclamaţii la posturile astea două, revin cu o altă ‘dovadă incontestabilă a bogăţiei’ ascunse în conacul Ciucă.
Toţi prietenii mei şi ai lu tata ştiu că ăsta e whiskyul nostru preferat. Şi la ocazii primim cadou, în general, whisky. Iar de băut bem tot la ocazii pentru că ţinem foarte mult la carnete. Iar când vine omu cu o sticlă nu poţi să scoţi din bar o altă sticlă cu puţin alcool pe fund. Desfaci ce ţi-a adus omu. Şi nu bei tot.
Aşa că din cadou în cadou ne-am trezit ca la bar. Cele din poză au supravieţuit Crăciunului, când s-au scurs vreo 3 sticle d’astea goale. Avem valoare domne.
Aştept cu interes oamenii care se vor arăta oripilaţi de opulenţa momentului.
Nota bene: pentru cei la care fac referire şi mai sus – Jack Daniel’s e destul de ieftin şi se găseşte la Cora.
Mâine dimineaţă plec la… undeva spre munte dar nu pe Valea Prahovei. Pe lângă Slănic. Cu ăştia doi. Asta înseamnă că va fi haos. Stăm o săptămână şi deci îmi bat recordul. N-am mai plecat de acasă aşa mult de vreo 3 ani. Celelalte două ieşiri au fost de maxim 2-3 zile. Până şi „mentoru” meu a ieşit mai mult din casă.
N-o să am net (a se citi: o să am doar netul de pe mobil şi un modem vodafone de backup pentru singurul laptop al excursioniştilor), aşa că sper să nu stau foarte mult pe net. Messengerul este exclus din start. Pe lângă asta, am vreo 3 cărţi, un hard plin de filme, rummy, cărţi, table, monopoly, trusă de poker, minge de fotbal. Şi nu, nu ne mutăm acolo. :))
Am pregătit retrospectiva foto a anului (direct de pe telefoanele mele mobile), concluziile lui 2008, reclama anului din punctul meu de vedere, firday’s movie news şi alte poveşti. Până pe 3 când mă întorc mai vesel şi plin de istorisiri. Dacă mi se face dor, o să postez şi de pe telefon. Simţiţi-vă ca acasă dar nu faceţi multă dezordine. Să fiţi cuminţi şi să nu deschideţi uşa decât atunci când mă auziţi cântând 😛
