România a pierdut turneul WTA de la Bucureşti, care urmează să se desfăşoare începând cu acest an la Budapesta.
Vestea asta nu e o noutate, de vreo 2 ani tot se vorbeşte despre asta. Şi cum condiţiile logistice de la Bucureşti nu s-au schimbat deloc, e normal că turneul chiar a fost mutat.
Şi, vai, ce rău ne pare! O să ne dăm cu fundul de pământ, o să ne revoltăm, o să plângă oamenii de-o să sară cămaşa de pe ei. Sau nu.
Agitaţie mare în ultimele zile pe tema Arenei BNR, pe care Ţiriac şi Năstase se străduiesc s-o scoată din proprietatea Băncii Naţionale şi s-o dea statului ca să poată fi modernizată.
Adevărul e că acolo nu s-au mai băgat bani de cel puţin 20 de ani, ceea ce a dus şi la închiderea terenului central de către ISU. Ţiriac a mutat turneul ATP la Budapesta şi nici turneul WTA nu se simte prea bine.
Totuşi, nu pot să nu remarc cu un uşor dezgust modul în care acţionează cel mai bun dublu din istoria tenisului românesc. Năstase e în rolul buldogului care latră, în timp ce Ţiriac e mult mai moderat, dar face jocurile de culise. Iar ca să obţină expunere cât mai mare s-au urcat pe valul „Halep number 1 WTA” şi bat fierul cât e cald. Citeşte tot articolul
„A început Simona?”
„La cât joacă Simona?”
„Aţi văzut-o pe Simona?”
„Gata, hai că intră!” „Campioana noastră!” „Fata noastră de aur”
Ai zice că săptămâna asta am participat la turneul „Simona Halep” în care 31 de jucătoare s-au înfruntat ca să se stabilească cine ia bătaie în finală de la numărul 3 mondial. Parcă n-a fost niciodată o atmosferă atât de unidirecţională, cu un singur punct de interes. Înainte lumea se mai strângea şi la meciurile româncelor, oamenii mai aveau şi alte simpatii. E drept, a lipsit Sorana, cealaltă răsfăţată a publicului de la Bucureşti, iar Irina Begu n-a fost în apele ei. Deci toţi ochii au rămas aţintiţi spre Simona.
Câte 100 de oameni la antrenamente, tribunele pline în fiecare zi la meciurile oficiale, o galerie în toată regula. Tot stadionul tremura la fiecare lovitură ratată, toată lumea izbucnea în aplauze la fiecare punct câştigat de româncă (sau pierdut de adversară).
Am convingerea că Simona merită această sărbătorire a performanţelor ei. Locul 3 mondial, finala de la Roland Garros, forma extraordinară, trebuie să ne bucurăm de toate acum. E o surpriză plăcută că ştim să facem asta. Sper ca Simona să-şi respecte statutul de favorită şi să câştige trofeul, cred că ar intra definitiv în sufletele amatorilor de tenis veniţi zilele astea la turneu. Pentru că în inimile privitorilor profesionişti a intrat acum mult timp, iar ei se mulţumesc să ia loc în diferite colţuri ale arenei şi să privească satisfăcuţi cum campioana lor îşi îndeplineşte visele.
