Am reuşit să schimb tema blogului, după lupte seculare. Dacă n-aţi observat, nu e la voi problema. Am păstrat designul în proporţie de 95%, am schimbat doar codul.
Partea bună e că acum merg nested comments, chestie care mă sâcâia cel mai tare (şi pe care mi-aţi semnalat-o şi voi de mai multe ori). N-o să se rezolve problema retroactiv, însă de-acum încolo replyurile se vor afişa ok. Citeşte tot articolul
O să preiau modelul ăsta de la Cristina, şi fac o recapitulare pe 2019 cu linkurile de pe acest blog.
Anul ăsta am publicat 376 de articole, adică aproximativ 1 articol pe zi (probabil că am avut şi zile cu vreo 2 articole) şi un total de 126.063 de cuvinte.
E loc şi de mai bine. A crescut numărul de articole lungi, însă tot nu sunt acolo unde mi-aş dori. Am foarte multe lucruri interesante pe care am amânat să le scriu pentru că n-am avut câte 2-3 ore necesare redactării unui astfel de articol. Dar va veni şi vremea lor, uşor-uşor. Citeşte tot articolul
Două luni mai târziu decât era plănuit, am reuşit să schimb tema blogului. Încă e work in progress, mai sunt chestii de modificat, dar deja nu mai aveam răbdare. Voi mai lucra la culori, la background şi prin sidebar. Dar între timp aştept feedback 😀
Tot cu ocazia asta, am schimbat şi taglineul blogului. Noul tagline este: Timp ar mai fi – o expresie care vine direct de la comentatorii sportivi şi mi se pare că exprimă o situaţie tipic românească. De obicei e rostită când una dintre echipe e în avantaj, meciul se apropie de final şi cealaltă echipă trebuie neapărat să întoarcă lucrurile. Timp ar mai fi să se facă ceva, dar de obicei nu se schimbă nimic.
E si responsive tema asta, motiv pentru care am dezactivat pluginul de Mobilepress. Poate dacă livra Domo cele 12.000 de tablete cu 300 de lei s-ar fi bucurat lumea mai mult de acest feature.
Deci care e verdictul?
Pentru că blogosfera românească e tot mai aglomerată, urmează să se introducă nişte reguli drastice în baza cărora tinerii întreprinzători îşi vor putea deschide un blog.
1. Trebuie să ai cel puţin 2 duşmani din blogosferă. Haterelile fine nu se acceptă, e nevoie de un dosar solid de printscreenuri care să dovedească conflicte dure.
2. Obligatoriu trebuie să demonstrezi că ţi-a căşunat pe cineva la întâmplare în fiecare din ultimele 3 luni înainte de depunerea cererii de deschidere a blogului.
3. Cel puţin un eveniment trollat (preferabil unul la care te oftici că nu ai fost invitat).
4. Trolling şi hatereli solide pentru câteva evenimente random.
5. O părere tâmpită în cel puţin o privinţă. Nu contează subiectul.
6. Ai nevoie de printscreenuri doveditoare care să demonstreze că eşti capabil să insişti la nesfârşit pe un subiect.
7. În strânsă legătură cu punctul 6, printscreenuri care să demonstreze că poţi să ignori la nesfârşit nişte discuţii.
Dacă îndepliniţi toate aceste puncte, achitaţi o taxă de timbru de 2 lei şi staţi la cel puţin două cozi (pentru a face rost de subiecte mai mult) sunteţi gata să înregistraţi propriul blog. Ceartă plăcută!
Azi se împlinesc 5 ani de când am început să scriu aici. La ăştia 5 se mai adaugă vreo jumătate de an pe wordpress.com şi încă vreun an de scris prin alte părţi.
Din motive obiective (sunt la Oradea) n-o să dau party cu bere, cum e la modă. De fapt, oricum n-aveam de gând să dau niciun party, ce ăsta e motiv de petrecere? 😛
PS: Dacă ar şti să cânte, blogul meu cred că asta ar cânta.
Vorbim tot mai des despre profesionalizarea blogosferei, despre cum ar trebui sa tratăm cu seriozitate subiectul – mai ales dacă scoatem bani din asta. Povestim, ne luăm notiţe pe la conferinţe, scriem pe blog posturi demagogice şi mai apoi uităm de toate. Până când ajungem să dăm din colţ în colţ.
Pentru că am întâlnit tot mai multe astfel de cazuri, să vedem care ar trebui să fie preocupările pe care orice blogger serios-profesionist-comercial ar trebui să le aibă (când spun „comercial” mă refer la bloggerul care are orice tip de interacţiune cu un brand). Nu e de ajuns să ştii userul şi parola de WordPress. Sunt nişte minime norme „de igienă” pentru un blog, iar scuza aia cu „eu nu sunt deloc tehnic” nu ţine: Citeşte tot articolul
Aproape că am atins pragul de 2000 de posturi pe blog. Mai e puţin până acolo, între timp ţin să punctez aniversarea primului an pentru pagina de Facebook a blogului. Cu această ocazie am şi trecut la Timeline. Urmează să mai apară câteva modificări, mai ales pe la taburi.
Am strâns într-un an aproape 900 de fani, ceea ce mă bucură. Mi-am propus încă de la început să ofer conţinut diferit de blog, să nu transform pagina într-un RSS feed. Sper că am reuşit. Îmi place să cred că am creat un produs bun, o pagină cu informaţii interesante, utile, funny. Voi continua să dezvolt în paralel şi pagina de Facebook ca element complementar în diverse campanii la care particip. Mi se pare mai practic să mă concentrez pe câteva reţele sociale decât să-mi împart conţinutul pe tot felul de reţele nou apărute.
Dacă aveţi sugestii legate de conţinutul paginii, acum e momentul să le spuneţi.
Aseară m-am pus în pat şi fiind destul de obosit de la proteste, n-am reuşit să adorm. Aşa că mi-au venit în cap tot felul de idei de posturi. Una din ele mi s-a părut că se potriveşte pentru ziua de azi dar până să mă întind eu după telefon să o notez, am adormit. Dimineaţă m-am trezit ştiind că aveam o idee de post dar habar n-aveam despre ce era vorba. Şi am stat şi m-am chinuit să-mi aduc aminte o zi întreagă, tot citind chestii.
Acum vreo 10 minute, am văzut un link pe Twitter şi am început să citesc un articol. În respectivul articol era vorba de ceva copii olimpici. Şi brusc, mi-am adus aminte de vremurile copilăriei, de olimpiade, de orele de fizică şi istorie. Mi-am mai amintit că eu habar nu am geografie şi parcă voiam să scriu şi un articol pe tema asta. Bingo! 😀 Asta mă măcinase toată ziua. Şi eram convins că-mi voi aminti ideea de aseară.
Va urma
La începutul anului îmi puneam în ordine feedul RSS, acum am activat şi abonarea prin e-mail. Mi-am dat eu seama că nu toată lumea foloseşte feedreadere şi cum scriu tot mai mult s-ar putea să mai pierdeţi şirul posturilor. Cine ştie, în curând poate că îmi fac şi blog 😛 Chestii mişto (diferite de blog) mai găsiţi şi pe pagina de Facebook, care cred eu că e una dintre cele mai bune 10 pagini de Facebook dedicate unui blog românesc, din punct de vedere al conţinutului. Ştiu, sunt subiectiv rău şi deloc modest, dar zău că e muncită.
Aşa că vă invit să vă abonaţi prin formularul de mai jos (îl găsiţi şi în sidebar). În fiecare dimineaţă, după ora 11, o să primiţi mail cu toate posturile noi.
În încheiere, tradiţionalul „Abonaţi, comentaţi şi vă informaţi!”
Vineri a fost Black Friday în SUA, o zi a reducerilor record, ce are loc în fiecare an imediat după Ziua Recunoştinţei. Oamenii se bat între ei (la propriu) pentru a intra în magazine şi a cumpăra orice le pică în mână. Sunt reduceri de 60-70% la tot felul de produse. Ca orice săbătoare care încurajează consumul, conceptul Black Friday a fost adus şi în România. Au fost o grămadă de oameni nemulţumiţi, serverele tuturor au picat, lumea a făcut live blogging (1, 2) dar pentru magazine a fost un real succes.
Dincolo de succesul financiar, unele magazine au punctat şi la capitolul branding. Haideţi să vedem însă cum au comunicat magazinele implicate în Black Friday anul acesta.
Emag a fost primul magazin care a anunţat reducerile de Black Friday. Sau cel puţin aşa s-a transmis mesajul în piaţă. Chiar dacă au fost sau nu primii care au anunţat ziua reducerilor, cei de la Emag au punctat la capitolul imagine. Percepţia generală a fost că celelalte magazine concurente au intrat în joc mai mult pentru a încerca să ţină pasul cu Amazonul românesc. Citeşte tot articolul
