bucatarie

IN Televiziune

Săptămâna trecută am avut ocazia să particip la o etapă din competiţia Master Chef. Din fericire n-a fost nevoie să gătesc, am fost invitat doar să mânânc 😀

Timp de o zi întreagă 2 echipe de bucătari (roşie şi albastră) au avut pe mână un restaurant plin de oameni flămânzi. Fiecare echipă avea un meniu de prânz şi unul de seară cu salate, supe, fel principal şi desert. Ambele echipe erau nevoite să se „lupte” pentru fiecare client din restaurant. Un test „pe viu” legat de ceea ce înseamnă munca într-un restaurant. Din ce-am înţeles, faza la care am participat (şi care a fost filmată) e dincolo de preselecţii. Cum ar veni, toţi putem găti chestii mişto când nu ne presează nimic. Dar ce facem când ceasul ticăie, clienţii se adună şi apar tot felul de lucruri neprevăzute? Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştiţi… eu fac piaţa. Am deprins această îndeletnicire în copilărie. Cumva, s-au suprascris o serie de elemente gospodăreşti peste codul meu genetic de june orăşean.

Deunăzi am primit o propunere de campanie, ca să zic aşa: tu mergi la piaţă şi faci cumpărăturile, iar în schimb noi îţi dăm pace cu discuţiile despre dezordinea din casă. Un deal bun aş zice, mai ales că am contract de exclusivitate cu agenţia respectivă şi n-am cum să-mi întrerup colaborarea 😛

Am primit brieful şi am purces spre piaţă, am luat ce trebuia, m-am întors şi înainte de deadline. Astăzi începuse în bucătărie monitorizarea campaniei mele de la piaţă, când primesc întrebarea uşor ironică: „Dovlecei mai mici n-ai găsit?”.

În brief scria: un dovlecel mare, sau doi dovlecei mai mici. Eu i-am ales pe cei din imagine. Acum, întrebarea mea e: chiar vi se pare că dovleceii ăştia sunt aşa mici? Cum i-aţi descrie în 300 de cuvinte?

Meniu