Ştiţi… eu fac piaţa. Am deprins această îndeletnicire în copilărie. Cumva, s-au suprascris o serie de elemente gospodăreşti peste codul meu genetic de june orăşean.
Deunăzi am primit o propunere de campanie, ca să zic aşa: tu mergi la piaţă şi faci cumpărăturile, iar în schimb noi îţi dăm pace cu discuţiile despre dezordinea din casă. Un deal bun aş zice, mai ales că am contract de exclusivitate cu agenţia respectivă şi n-am cum să-mi întrerup colaborarea 😛
Am primit brieful şi am purces spre piaţă, am luat ce trebuia, m-am întors şi înainte de deadline. Astăzi începuse în bucătărie monitorizarea campaniei mele de la piaţă, când primesc întrebarea uşor ironică: „Dovlecei mai mici n-ai găsit?”.
În brief scria: un dovlecel mare, sau doi dovlecei mai mici. Eu i-am ales pe cei din imagine. Acum, întrebarea mea e: chiar vi se pare că dovleceii ăştia sunt aşa mici? Cum i-aţi descrie în 300 de cuvinte?
