Săptămâna trecută am avut ocazia să particip la o etapă din competiţia Master Chef. Din fericire n-a fost nevoie să gătesc, am fost invitat doar să mânânc 😀

Timp de o zi întreagă 2 echipe de bucătari (roşie şi albastră) au avut pe mână un restaurant plin de oameni flămânzi. Fiecare echipă avea un meniu de prânz şi unul de seară cu salate, supe, fel principal şi desert. Ambele echipe erau nevoite să se “lupte” pentru fiecare client din restaurant. Un test “pe viu” legat de ceea ce înseamnă munca într-un restaurant. Din ce-am înţeles, faza la care am participat (şi care a fost filmată) e dincolo de preselecţii. Cum ar veni, toţi putem găti chestii mişto când nu ne presează nimic. Dar ce facem când ceasul ticăie, clienţii se adună şi apar tot felul de lucruri neprevăzute?

N-am urmărit ediţiile străine ale Master Chef, aşa că nu ştiu prea multe despre format. Însă din ce-am văzut săptămâna trecută (şi în promo-uri), îmi dau seama că o să fie show. Un show incitant (nu credeam că o să spun asta despre o emisiune de gătit), un spectacol al gătitului, o emisiune foarte dinamică.

Ce-am mâncat noi a fost bun. Nu extraordinar, dar bun. Însă show-ul, emoţiile pe care le aveau concurenţii, presiunea la care simţeai că sunt supuşi, toate sunt mai importante decât mâncarea în sine. E un concurs cu o miză mare, toţi vor să câştige. Şi pentru asta trebuie să fie foarte buni, să fie creativi, să poată improviza. Aştept să văd ediţia la care am participat pentru că sunt curios ce s-a întâmplat în bucătărie. Ştiu ce-a fost în sala de mese, vreau să văd şi care a fost atmosfera “la cratiţă”. Dar până atunci mai e.

Diseară, de la 20:30 are loc premiera Master Chef în România. Cred că o să depăşească o grămadă de recorduri de audienţă în fiecare zi de marţi.