De câteva săptămâni am tot observat prin Bucureşti maşini care spală sau periază asfaltul, îl dau cu dezinfectant, probabil că şi aspiră unele din ele. Chestia asta se mai întâmpla şi înainte, în special vara treceau şi stropeau asfaltul cu apă din Dâmboviţa, e un punct de alimentare cu apă pentru maşinile Urban fix lângă Semănătoarea, însă acum a crescut numărul de maşini, s-au diversificat zonele. Citeşte tot articolul
Sâmbătă noaptea, Sibiu, 2019.
Un angajat de la ADP spală treptele unui pasaj pietonal. Maşină cu rezervor de apă trasă la intrarea în pasaj, furtun lung, o soluţie de curăţare şi apoi spălat cu presiune fiecare treaptă în parte.
E atât de simplu. Am mai văzut chestia asta şi pe pietonala Nicolae Bălcescu, tot în Sibiu. Citeşte tot articolul
Ştiţi articolele alea cu „Am făcut cutare lucru pentru ca voi să nu mai fiţi nevoiţi să-l faceţi”? Cam asta e ideea de aici.
Noul birou în care ne-am mutat prăvălia n-are serviciu de curăţenie, aşa că după ce ne-am instalat cu totul mi-am dat seama că n-avem chestii de bază cu care să spălăm: mop, găleată, soluţii de spălat pe jos. Şi pentru că tocmai cheltuisem o mică avere la IKEA, m-am gândit că ar fi un moment bun să încep economiile. Aşa că am intrat în primul Mega Image şi am cumpărat o soluţie de spălat gresia şi una de spălat parchetul, ambele ieftine, marca 365 sau ce au ei acolo. Pronto şi Ajax erau fix lângă, dar preţul era aproape dublu şi la momentul ăla am gândit ca un om sărac zgârcit: „lasă că nu sunt pentru acasă, ci pentru birou, oricum n-o să fie curăţenie lună că e trafic mare, hai că merg şi astea, cât de rele pot fi?”. Citeşte tot articolul
Acum vreo 2-3 ani s-a făcut consiliu de familie şi s-a hotărât că ne trebuie un aspirator nou. Cel vechi încă rezista, dar nu prea mai se mai găseau saci de unică folosinţă.
Pe principiul românesc „suntem prea săraci ca să ne luăm ceva ieftin”, tata a stabilit că trebuie să luăm ceva bun. Ceva bun, adică scump. Căutarea a durat mai mult decât preselecţiile pentru Vocea României şi XFactor la un loc. După câteva zeci de modele studiate, tata l-a ales pe ăsta din imagine. Un Zelmer nu-ştiu-de-care. Cert e că scrie „Profi” pe el. E din categoria semi-profesionale, spală pe jos, spală covoare şi cu toate astea noi îl folosim doar la aspirat. Cred că am spălat de vreo 2 ori cu el.
Rău nu e, însă e foarte greu de întreţinut. Extrem de greu. Durează cam o oră să-l cureţi (fie că o faci înainte să aspiri, fie că îl cureţi după ce ai aspirat). Şi sunt tot felul de filtre care trebuie curăţate, trebuie să-ţi bagi mâinile în praf. Horror. Degeaba îşi face treaba bine dacă te pune la atâta muncă. Şi a mai costat şi vreo 800 de lei.
Acum câteva luni i-am luat bunică-mii un aspirator neprofesional, care nu spală pe jos, care nu are putere aşa mare şi care a costat doar 300 de lei. Are un bol transparent în care se stânge mizeria. Îl scoţi, îl goleşti, aspiri. Un fel de plug and play. Mult mai mişto.
Scriu rândurile astea pentru că tocmai am încheiat procesul de aspirare şi
1. m-am muncit o grămadă
2. sper să impresionez vreo piaristă cu îndeletnicirile mele casnice
Am fost azi sa spal masina (curateniepunctro). Si m-am nimerit la o spalatorie de fitze intre un S8 si un S500.
Dupa ce am fost atentionat cu bun simt „aici e scump sefule, mai bine mergi mai in fata putin”, am luat loc intre business-man-i care erau cu vapoarele la spalat.
Intre 2 actiuni interlope puse la punct la telefon domnii dadeau sfaturi de pe margine „acolo nu insista ca oricum se murdareste la loc.”Pai de ce o mai speli bai nene? :))
