Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

filme

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

John Carter – în ultima vreme Disney a făcut o grămadă de filme proaste, dar cu John Carter chiar le-a ieşit ceva mişto. O combinaţie interesantă între marţieni şi America de la sfârşitul secolului al 18-lea.  La început nu prea înţelegi ce legătură are Războiul Civil cu oamenii de pe Marte, dar merită să vezi filmul până la final. Şi nici nu-ţi dai seama că e aşa de lung. Are peste 2 ore, dar trec foarte repede în combinaţia de bătăi gen Star Wars şi Patriotul. Lynn Collins e foarte bună (cel puţin în film) iar acţiunea se bazează pe un roman scris în 1912! Foarte probabil vor mai urma continuări, sunt 11 romane în total.

The Descendants – e filmul despre care am auzit numai de bine. E foarte trist, mă aşteptam la cu totul altceva. Ca de obicei, oamenii pun semnul egal între trist şi bun. E o poveste de viaţă care s-ar fi putut desfăşura oriunde pe glob şi s-ar fi putut numi oricum. Foarte enervantă muzica hawaiană şi toate cămăşile alea înflorate. George Clooney face un rol bun. Nu extraordinar, dar bun. Mi-a plăcut mai mult rolul din Up in the air, nu cred că e cel mai bun rol al lui din carieră în The Descendants. Shailene Woodley o să se facă mare şi bună.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer2 comentarii
IN Filme

Safe House – cred că e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima perioadă. Ryan Reynolds arată că s-a făcut băiat mare şi nu mai primeşte roluri doar în comedii romantice. E un agent CIA (mai pămpălău şi fără experienţă dar tot agent CIA) care păzeşte o casă conspirativă şi se plictiseşte de moarte prin Africa de Sud. Asta până când intră în scenă Denzel Washington, un fost agent care devenise traficant de informaţii secrete. De aici încep o grămadă de împuşcături, urmăriri şi e o abundenţă de efecte speciale. Chiar stai cu sufletul la gură. În film mai apare şi Vera Farmiga (poate o ştiţi din Up in the air).

Bel Ami – sau altfel spus, filmul cu băiatul ăla care e vampir (Robert Pattinson pe numele lui real). Acţiunea se petrece în Parisul anilor 1900. Georges (Pattinson) e un băiat frumos care ajunge să pătrundă în lumea bună a Franţei. Din păcate pentru el, e cam nesăbuit şi nu apreciază şansa primită. Nu-i puţin lucru să te afli în compania mai multor femei frumoase (Uma Thurman, Kristin Scott Thomas şi Christina Ricci – care e absolut superbă). Pattinson joacă extrem de prost, dacă n-ar arăta bine probabil că ar vinde mici la Kaufland. Dar filmul merită văzut pentru cele trei femei frumoase care apar (mai ales pentru scenele cu Christina Ricci).

Cele două filme de sâmbătă

question_answer3 comentarii
IN Filme

The Double – un film destul de bun din 2011 cu Richard Gere în rolul principal. E ceva cu nişte crime, agenţi CIA, FBI şi un puşti destul de deştept care studiază un caz fără încetare. Sunt ceva clişee, pe alocuri pare film pentru gaşca veche de actori (Martin Sheen numai director CIA nu pare). Dar sunt destule scene mişto, păcat că e cam previzibil până la un punct. Sau poate am văzut eu prea multe filme cu spioni ruşi.

This Means War – e o porcărioară tot cu spioni. Plină de clişee, dar plină. Burduşită. Cred că ar fi vrut să mai înghesuie câteva dar n-au mai avut loc. Totuşi râzi. De Reese Wintherspoon, de cei doi actori, de Chelsea Handler. Şi râzi foarte mult de clişeele din film. O comedie cu spioni nici nu ştiu dacă ar putea fi bună. E de consumat cu prietena la cinema.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer1 comentariu
IN Filme

J. Edgar – Di Caprio parcă s-a specializat pe biografii după The Aviator (şi urmează Sinatra). O grămadă de filme serioase, nu mai e doar un băiat simpatic. J. Edgar e un film mişto, cu un fir epic puţin cam încâlcit. După ce te dezmeticeşti puţin, povestea e ceva mai clară. Clint Eastwood face filme tot mai bune. John Edgar Hoover a fost şeful FBI-ului vreme de 50 de ani. A organizat instituţia, i-a crescut puterea şi a ţinut în frâu mai mulţi preşedinţi ai statelor unite.

The Prestige – Din categoria filmelor ceva mai vechi, am văzut în sfârşit Prestigiul – cu Hugh Jackman, Christian Bale şi Michael Caine. E povestea a doi magicieni care îşi duc rivalitatea până în pânzele albe. Încep prin a se şicana şi ajung să se urască. Povestea e excelentă, te ţine cu sufletul la gură şi are o grămadă de întorsături de situaţie. Deşi e un film lung (peste 2 ore), nu prea îţi dai seama când trece timpul.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

The Adjustment Bureau e un film de anul trecut pe care tot am amânat să-l vizionez. Dar după ce iniţial am vrut să văd primele 10 minute, m-am uitat până la capăt, într-un miez de noapte. Până într-un anumit punct filmul tratează un subiect care se tot reia în ultimii ani: alegerile din SUA. Însă are un twist interesant. Alături de Matt Damon joacă Emily Blunt, care n-aş putea să vă spun cum joacă, dar vă asigur că arată bine de tot 😀 Povestea e interesantă şi m-aş bucura să existe o continuare de vreun fel.

The Ides of March ar putea fi unul din multele filme despre alegeri, consilieri, campanii şi mizeriile din spatele lor. Dar spre deosebire de restul de 100 de filme pe aceeaşi temă, ăsta îi are pe George Clooney şi Ryan Gosling – băiatul rău din Drive. Toată lumea a fost dată pe spate de talentul regizoral al lui Clooney, eu n-am fost chiar atât de impresionat. În plus, la un moment dat personajul lui Ryan Gosling face o greşeală (decisivă pentru cursul poveştii) pe care un adevărat om de PR n-ar fi în stare s-o facă nici în 1000 de ani. Indiferent de cât de tânăr e  (bine, exceptând cazul în care e o poveste inspirată după viaţa lui Geoană). Oricum, nu sunt 100 de minute pierdute.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

The Big Year e genul ăla de film care din trailer pare foarte mişto, dar de fapt toate fazele bune sunt concentrate acolo. Un film care anunţa distracţie pe cinste, cu Jack Black, Owen Wilson şi Steve Martin. E miştocuţ, dar acţiunea ar putea fi ceva mai dinamică. E interesant de văzut pentru că e cu păsări 🙂 Un fel de competiţie între mai mulţi doru-panaiteşti.

Margin Call se anunţa a fi o altă senzaţie în cinematografe. Au înghesuit o grămadă de actori buni: Demi Moore, Kevin Spacey, Jeremy Irons, Stanley Tucci etc. Şi toţi lucrează la o firmă de pe Wall Street şi aşteaptă să se întâmple ceva. Şi aşteaptă, şi aşteaptă, mai bine de o oră. Timp destul să adormi. Poate pentru economişti filmul e interesant, dar pentru oamenii care nu pricep decât superficial problema, e mare plictiseală. Interesant de văzut pentru a înţelege cum merg lucrurile pe Wall Street.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer4 comentarii
IN Filme

Din cauză că m-am transformat într-un cinefil înrăit, inaugurez o nouă rubrică săptămânală. În fiecare sâmbătă voi scrie despre două filme.

Carnage e cel mai recent film al lui Roman Polanski, o comedie foarte mişto. O oră şi ceva două cupluri stau într-un apartament din New York şi discută despre bătaia dintre copii lor. Până la final lasă la o parte politeţurile şi ajung să se certe pe o serie de probleme serioase. Ai zice că filmul e prea static şi de-a dreptul plictisitor. Dar jocul de replici e absolut bestial. În rest, Jodie Foster a îmbătrânit iar Kate Winslet are fundul cam mare.

The Girl with the Dragon Tattoo e ecranizarea primului roman din seria Millenium, de Stieg Larsonn. N-am citit cărţile, aşa că nu ştiam la ce să mă aştept când am intrat în cinema. După două ore şi ceva am plecat destul de impresionat. Fata cu un dragon tatuat e un thriller destul de bun, cu o serie de artificii hollywoodiene pe alocuri şi cu un fir epic uşor încâlcit. Câteva personaje par a fi introduse forţat în poveste, dar per total merită să-l vedeţi. Aşteptaţi-vă totuşi la câteva scene mai dure.

Când să nu mergi la film în mall

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

De la o vreme încoace am început să merg foarte des la cinema. Eu, care nu rezistam 2 ore nemişcat pe scaun, eu care vedeam acasă un film de o oră jumate în vreo 4.

Acum că sunt expert în ale mersului la mall, să vedem când ar trebui să evidaţi vizionarea unui film la cinema:

Miercurea fără îndoială, doar e Orange Film. Bătaie pe bilete, cozi kilometrice, zero locuri de parcare. Sala plină, tot felul de adolescenţi mai mult sau mai puţin miopi, dar cu siguranţă gălăgioşi, numai buni de luat la palme. Citeşte tot articolul

Poate că am uitat eu să fiu copil

question_answer9 comentarii
IN Filme

Am fost în ultima vreme la vreo 3 filme de animaţie pentru copii – Aventurile lui Tin Tin, Puss in boots şi, aseară, Happy Feet 2. Niciunul nu m-a dat pe spate, Puss in boots m-a amuzat puţin. Celelalte două chiar mi-au displăcut, ba chiar Happy Feet m-a deprimat total.

Nişte pinguini care cântă şi dansează se văd înconjuraţi de blocuri mari de gheaţă. O colonie întreagă se trezeşte captivă fără mari şanse de supravieţuire, fără resurse de hrană. Un fel de 127 hours cu pinguini animaţi. De aici începe angoasanta luptă pentru supravieţuire, cu Mumble în rol de salvator al naţiunii. Dramă cât cuprinde, cu nişte oameni care vin să salveze pinguinii dar pleacă atunci când începe un viscol puternic, cu alţi pinguini care vin în ajutorul colegilor imperiali dar la un moment dat ajung să-şi pună viaţa în pericol, cu nişte lei de mare care apar să salveze situaţia.

Pe lângă asta e şi drama interioară a lui Erik, fiul lui Mumble, care nu poate să danseze, dar descoperă la final că e cântăreţ. Până atunci se simte singur, nu se regăseşte între ai lui şi se izolează de grup.

În amestecul ăsta dramatic inseraţi câteva cântece, unele vesele, altele de jale (dar nu jalnice) şi vă iese Happy Feet 2. Din film lipseşte doar partea Hapyy. Şi cea cu „feet”, pentru că Mumble nu mai dansează aşa mult ca în primul film.

Mişto vocile, efectele 3D (dacă vreţi totuşi să-l vedeţi, încercaţi la Imax, măcar să ştiţi o treabă) şi cei doi krilli inspiraţi după veveriţa din Ice Age – cu excepţia că ăştia sunt doi şi vorbesc.

Misiune Imposibilă 4: ca-n filme

question_answer3 comentarii
IN Filme

Acţiunea începe cu o evadare ca-n filme, unde gardienii sunt prinşi total nepregătiţi (ca-n filme). Tom Cruise se gândeşte că ar fi util să nu respecte planul de evadare şi reuşeşte după o bătaie ca-n filme. Are loc o explozie ca-n filme pusă la cale de o agentă frumoasă, deşteaptă, brunetă şi cu nişte sâni mari şi naturali, evident, ca-n filme.

De aici încep nişte misiuni ca-n filme, cu urmăriri ca-n filme, în nişte super maşini cum vezi numai în filme. Există nişte crime ca-n filme, nişte intrigi ca-n filme, iar mai apoi nişte răsturnări de situaţie ca-n… f telenovele (care sunt, în fond, nişte filme).

Şi asta doar în primele 15 minute. Foarte mişto. Vă recomand să citiţi cartea 😛

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu